Creştinul demn de numele pe care-l poartă este permanent preocupat să-şi îmbunătăţească călătoria alături de Hristos, prin rugăciune, prin participarea la Sfânta Liturghie, prin faptele bune.
Călătoria acesta este însă mai bine înţeleasă şi corect parcursă dacă alături de toate cele amintite, Dreptmăritorul mai şi citeşte câte ceva. Pentru că, “nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, ne relatează Sfântul Evanghelist Marcu (4,4), prin îndemnul Fiului lui Dumnezeu Cuvântul.
În această idee, deunăzi, am întrebat câţiva creştini de rând ce fel de literatură creştină citesc?… “Vin des la Sfânta Liturghie de duminică, merg la hramuri, ascult cu interes predica, însă pentru a înţelege mai bine cuvântul Evangheliei simt nevoia să fac ceva mai mult pentru sufletul meu.
De aceea, nu-mi scapă niciun număr din revista Lumea Credinţei, am acasă toată colecţia. Are de toate, de la materiale informative până la relatări, ne-a spus domnişoara Magdalena Tudor, în vârstă de 32 de ani din Galaţi.
Citesc ziarul Lumina de Duminică, pentru că e mai uşor de găsit, nu mai vorbesc, de revista noastră Călăuza Ortodoxă… Când îmi permite bugetul mai cumpăr şi câte o carte de învăţături, îmi place Sfântul Ioan Casian care ne vorbeşte despre remediul celor opt păcate şi îmi pare rău că nu am internet ca să văd Ziarul Lumina…”.
«În presa creştină, eu găsesc multe răspunsuri la întrebările pe care mi le pun adeseori», ne-a spus Maria Iorga, absolvent de Drept, în vâstă de 28 de ani.
«Bineînţeles, caut Lumina de Duminică şi o dată pe lună, Lumea credinţei - revistă din colecţia căreia nu-mi lipseşte niciun număr de când a apărut, pentru că este scrisă pe înţelesul nostru. Nu am internet, că aş dori să citesc şi Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, dar citesc Călauza Ortodoxă care apare la Galaţi».
«Citind aceste publicaţii, încerc să înţeleg mai mult din sensurile Sfintei Scripturi; mai urmăresc şi emisiunile de la Trinitas Tv., dar consider că nu e suficient».
“Simt nevoia să îmi îmbunătăţesc mereu cunoştinţele mele spirituale, pentru că e hrană pentru suflet, este pâinea noastră cea spre fiinţă, cum spune rugăciunea Tatăl nostru. De aceea, particip şi la viaţa bisericii, la rugăciune şi la toate hramurile de peste an”.
«Eu nu prea am timp de mers la rugăciune, dar nici nu-mi scapă marile pelerinaje», ne-a spus domnişoara Camelia L., inginer în Galaţi.
«Îmi place mult revista Vestitorul Ortodoxiei, este o publicaţie foarte bună la fel ca şi cotidianul Ziarul Lumina şi săptămânalul Lumina de Duminică, dar şi Lumea credinţei - pe care le parcurg în formatul on line şi slavă Domnului că există şi această posibilitate, la cât de grăbiţi suntem».
„Prima rubrică pe care o caut, indiferent de publicaţie, este cea legată de sfaturile duhovniceşti care mă ajută foarte mult. Apoi sunt rubricile care relatează despre anumite evenimente ale Bisericii noastre, ale Sfinţilor sau ale slujitorilor”.
„La cât haos şi câtă confuzie există astăzi, e nevoie în viaţa noastră şi de o astfel de lectură, este obligatorie. Bunicii noştri păstrau cu Biserica şi tradiţia ei o legătură mult mai strânsă şi nu erau aşa de stresaţi...”.
Am adresat aceleaşi întrebări mult mai multor creştini “cu foame şi sete de Dumnezeu”, interesaţi să nu fie vitregiţi de înţelesurile cuvântului evanghelic şi - în linii mari - au indicat cam aceleaşi publicaţii.
Deşi au o pregătire profesională superioară, toţi sunt oameni interesaţi să nu le lipsească hrana duhovnicească, Pâinea cea cerească, adică Hristos, “Pâinea Vieţii”, fără de care viaţa noastră de trecători grăbiţi prin această lume nu ar avea sens, iar călătoria spre veşnicie ar fi de neatins.
