În casa Sfântului Vasile cel Mare

În casa Sfântului Vasile cel Mare
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Discuţie realizată cu academicianul Emilian Popescu, preşedintele Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului din cadrul Patriahiei Române *

Continuăm interviul cu distinsul academician Emilian Popescu, preşedintele Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului din cadrul Patriarhiei Române, prin grija căruia au apărut - de la începutul acestui an, cele trei volume “Studia Basiliana”, studii închinate vieţii şi operei Sfântului Vasile cel Mare (330-379).

Acest Sfânt Capadocian leagă istoria veche a daco-romanilor şi sciţilor de istoria noastră bisericească mai nouă, cunoscut fiind că din anul 1776, titlul de locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei l-au purtat şi îl poartă mitropoliţii şi patriariahii noştri.

Astăzi, pe baza corespondenţei Marelui Vasile, vom intra puţin în intimitatea acestei familii de Sfinţi.

- În 1987, în plin regim ateist, aţi adus noi lumini în biografia şi opera Sfântului Vasile cel Mare, un prieten al lui Hristos care a lăsat Bisericii nu numai o bogăţiei spirituală de excepţie, dar şi o familie model. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre Sfântul Vasile?

- Când m-am aplecat asupra scrierilor Sfântului  Vasile şi a altor Sfinţi  prieteni ai Marelui Capadocian, năzuinţa mea nu a fost să completez sau să rectific unele date în biografia alesului Dascăl al Bisericii.

La baza demersului meu a stat marea mea fascinaţie pe care o nutresc faţă de Sfântul Vasile - o personalitate gigantică a întregii Biserici Ortodoxe cu o operă teologico dogmatică şi morală, dar şi pragmatică, de excepţie.

Acest Mare Dascăl al Bisericii Ortodoxe, în cei doar nouă ani de păstorire, a creat pentru întâia dată, pe lângă mănăstiri şi biserici,  acele aşezăminte  filantropice - Vasiliadele - unde a alinat durerile şi neputinţele săracilor, bolnavilor, văduvelor şi orfanilor. 

Astfel a înţeles el că trebuie să-şi extindă Biserica braţele înspre lume; teologia şi lucrarea lui social filantropică sunt de maximă actualitate şi astăzi.

- Anul acesta se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la cele veşnice a Marelui Vasile, dar sfinţenia sa nu a fost singulară nici în familia sa naturală, nici în marea familie a Bisericii Dreptmăritoare. Cum este prezentată familia sa în corespondenţa timpului?

- Marele Vasile a venit într-o familie cu nouă copii şi a avut primele modele de sfinţenie mai întâi în părinţii săi - Emilia şi Vasile - dar şi în bunica sa Macrina cea Bătrână, pe care Sfântul Vasile o numeşte  “preafericită femeie”,  despre care ne spune că era născută în oraşul Neocezareea,  “de cealaltă parte a fluviului Iris”, nu departe de satul Annisa.

Sunt importante aceste precizări în corespondenţa Sfântului Vasile, pentru că suntem de părere că acesta este locul naşterii, în Pont, în Neocezareea şi nu în Cezareea, unde a fost Episcop.

De fapt, în Pont, mama sa Emilia şi sora sa cea mare - Macrina cea Tânără,  trecută şi aceasta în rândul sfinţilor - au înfiinţat o mănăstire, după ce şi-au vândut toată averea. Reiese din corespondenţa Sfântului Vasile că s-a născut cel mai probabil în casa părintească din Annisa, în Pont.

Tot la Annisa, în perioada celor nouă ani de episcopat (370-379),  Sfântul Vasile a purtat lungi discuţii, “zile şi nopţi de-a rândul”,  cu prietenul său  Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul),  cu alţi prieteni între care cu siguranţă se afla şi Eustaţiu de Sevasta.

Aici au dezbătut aspecte despre marile confruntări telogice ale vremii cu Sfântul Grigorie Teologul, în perioada premergătoare Sinodului II Ecumenic din anul 381, al cărui preşedinte a fost o scurtă perioadă de timp.

Marele Vasile a trecut la cele veşnice în 379 şi, fizic, nu s-a numărat printre participanţii la Sinodul II Ecumenic. Marea sa Telogie şi-a pus însă amprenta asupra dogmaticii şi învăţăturii întregii Biserici.

- Conturaţi vă rog şi profilul celorlaţi Sfinţi din familia Sfântului Vasile cel Mare.

- Tot din această mare familie de sfinţi s-au ridicat şi fraţii săi după trup - Sfântul Navgratie care a vieţuit ca pustnic în Muntele Sinai, în Egipt.

Mai multe informaţii am constatat în corespondenţa Sfântului Vasile doar despre doi fraţi ai săi:  Sfântul Petru,  Episcopul de Sevastia - în Pont, şi despre un alt mare capadocian, din cei trei, Sfântul Grigorie de Nyssa - numit la Sinodul II Ecumenic “Stâlp” al Bisericii Dreptmăritoare.

Despre acest Sfânt reţinem din corespondenţa Sfântului Vasile informaţii în mai multe epistole pe care le-a adresat anumitor prieteni. Prima menţiune o face în epistola paisprezece adresată Sfântului Grigorie Teologul pe care-l invita, între anii 360-364, să vină alături de el la mănăstirea din Annisa, precizându-i că fratelui său - e vorba de Grigorie de Nyssa -  “i-ar face mare plăcere”. 

În anul 375, Marele Vasile revine în epistola către prietenul său Amfilohie de Iconium că preaiubitul său fratele Grigorie de Nyssa “a luat calea străinătăţii, pentru că nu mai putea îndura nedreptăţile oamenilor”...

(va urma)

Citit 965 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.