Două spectacole care ţin inima spectatorului pe dungă, între zâmbet şi lacrimă, au fost programate în acest sfârşit de săptămână, la Teatrul Dramatic "Fani Tardini": "Steaua fără nume" şi "Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant".
Sâmbătă, 31 martie, de la ora 19,00, sunteţi invitaţi la o porţie de teatru "proaspăt", la spectacolul "Steaua fără nume", în care vor juca absolvenţii anului III de la clasa de actorie a Facultăţii de Arte din Galaţi. Este vorba de spectacolul de licenţă, regizat de coordonatorul anului III, Florin Toma, şi de asistentul universitar Radu Andrei Horghidan.
Pentru unele roluri, distribuţia este dublă, pentru a le oferi posibilitatea tuturor studenţilor să-şi susţină licenţa: Theodor Creţu (şeful gării), Andrei Călina (un ţăran), Sergiu Făinărea/ Laurenţiu Lungu (profesorul), Aurelian Gheorghe (Ichim), Daniela Năpârlică/ Nicoleta Miron (d-ra Cucu), Laura Tulac (o elevă), Silviu Dobre/ Sergiu Făinărea (Pascu), Viorica Bulgac/ Valeria Taban (necunoscuta), Paul Nedelcuţă/ Aurelian Gheorghe (Udrea), Edgar Bunea (Grig).
Duminică, 1 aprilie, de la aceeaşi oră, în Sala Mare, sunteţi aşteptaţi la "Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant", povestea unui impresar de teatru din epoca victoriană, care făcea furori cu reprezentaţiile sale, în care misterul era exacerbat până la ezoterism. Patru dintre cei mai buni actori ai teatrului duc greul acestui spectacol complex, jucând fiecare mai multe roluri, într-o atmosferă de circ învechit: Cristian Gheorghe, Oana Mogoș, Ionuţ Moldoveanu, Vlad Volf. O regie coerentă, semnată de Dragoş Alexandru Muşoiu, deja un nume, şi o scenografie spectaculoasă a Andreei Simona Negrilă, completată de muzică originală şi inspirată marca Dan Eugen Dărgoi, fac din spectacol una dintre cele mai bune montări din ultima vreme de la Dramatic.
În 1881, un renumit şi enigmatic impresar al vremii, Edward Gant, a prezentat pentru ultima oară show-ul său. Managerul de actori, dependent de opiacee, şi-a prezentat trupa, creând un spectacol grotesc, un soi de comedie neagră, mister şi realism magic. Un secol mai târziu, dramaturgul Anthony Nielsen a reconstruit acest eveniment istoric fascinant şi fantastic, într-o piesă de teatru care combină melodrama şi extravaganţa cu singurătatea dureroasă care a caracterizat acel ciudat spectacol victorian.
Spectacolul a fost montat în premieră pe ţară la Galaţi, traducerea textului aparţinând regizorului Dragoş Alexandru Muşoiu.
