Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Angela Baciu, Charli. Rue Sainte-Catherine 34, Bucureşti, Integral, 2017

Cu aceeaşi dezinvoltură şi eleganţă lirică din „Hotel Camberi”, Angela Baciu propune un moment special, patru ore de eternitate (Poate ar trebui să scriu cu E mare, Eternitate, dar să fim precauţi, metafizic vorbind!), o invitaţie la cafea şi nu numai pentru un Nietzsche rătăcitor, care credea în eterna reîntoarcere, mai mult sau mai puţin, şi care îţi imagina un comandament conform căruia trebuie să-ţi imaginezi că ai putea fi prins într-o buclă temporală de o zi, şi după acest principiu să-ţi organizezi fiecare zi din viaţa ta, să fie o zi plăcută, perfectă la care ai putea să te întorci mereu şi mereu…
Scrie despre aceasta şi Milan Kundera în „Insuportabila uşurătate a fiinţei” şi Angela Baciu, care ştie cu siguranţă de acele episod, găseşte în viaţa sa recentă…patru ore pe care le-ar repeta, probabil, dacă ar putea, în paradisul său particular.
Patru ore pe Rue Sainte-Catherine, nr. 34, la „Charli”, o boulangerie din Bruxelles! Într-un fel, întreaga carte stă sub semnul magic al cifrei patru, dacă ne raportăm la un fragment din textele de început (p.8):
Apropos, cândva am citit într‑o revistă pentru femei, din acelea în care găseşti reţete de amor, sau cum să învăţăm să folosim rujul corai, unde e iubitul tău când tu eşti la serviciu, sau 5 secrete pentru o relaţie reuşită. Nu mai spun de paşii pentru a avea un orgasm reuşit, sau slăbeşte cu dieta minune x. Dar, să revin că m‑am luat cu vorba, vă spuneam că am citit într‑o revistă cum se prepară un croissant cu unt (ştiu, e şi preferatul Norei): nu ştiu dacă e reţeta cea mai bună.
Ingrediente: 120 ml lapte cald, 25 grame drojdie proaspătă (sau 7 grame drojdie uscată), 3 linguri zahăr (45 grame). 250 g făină, o linguriţă sare, 150 grame de unt.
Mod de preparare:
Într‑un castron mare se pisează drojdia proaspătă şi apoi o amesteci bine cu zahărul. Adaugi laptele călduţ şi dai deoparte. Aveţi răbdare. Într‑un bol separat, amesteci făină cu sarea, apoi cu untul tăiat cubuleţe şi după ce le‑ai omogenizat, torni amestecul de lapte cu drojdie, şi îţi va ieşi un aluat vârtos, pe care apoi îl înveleşti într‑o folie de plastic. Îl laşi vreo 30 de minute la frigider. Scoţi aluatul din frigider şi îl întinzi bine într‑o foaie, pe care apoi o împătureşti şi o întinzi din nou. Repeţi operaţiunea de împăturire şi întindere a aluatului de (nu mai mult, nu mai puţin) 4 ori. Apoi înveleşti aluatul, din nou, într‑o folie de plastic şi îl laşi la frigider peste noapte.
A doua zi:
Întinzi aluatul într‑o foaie dreptunghiulară pe care o tai în triunghiuri, pentru a le rula apoi, în formă de croissant, după care le pui în tava de cuptor, pe o hârtie de copt şi le laşi 2, 3 ore…”
Precum se observă, frumoasa prietenie dintre Nora Iuga şi Angela Baciu continuă şi aici, literar vorbind, deoarece acest punct de vedere ne interesează:
„Apoi am învăţat să număr minutele. Fără grabă. De parcă toată viaţa mea s‑ar fi strâns în această zi. Cu toţi oamenii care intră şi ies din prăvălie.”
Şi mai ales cu toate gândurile.
Şi despre „regele meu”, probabil regretatul Rege Mihai, căruia i se aduce un omagiu pios:
„nu ştiu de ce mă gândesc acum la regele meu./ când am dat mâna cu el m‑am fâstâcit/ ca un copil./ mâna grea mi‑a strâns degetele a zâmbit uşor/ mi‑am dus un picior la spate/ şi mi‑am îndoit genunchiul/ voiam să mă fac mică/ aşa ca alice în ţara minunilor/ să fie vreo douăzecişicevadeanideatunci/ îmi plăcea să îl privesc/ stătea drept în faţa aparatului de fotografiat/ eu în rândul 2 cu sacou roşu/ şi cămaşă cu dungi albe/ fotografia asta o port cu mine peste tot.”
„Totul” începe la orele 14, într-o zi oarecare a Eternităţii, la şi cinci începe o ploaie torenţială, încet, încet, minutele, gândurile, oamenii vii şi cei mai vii decât viii, aşadar, intră în poeme: pe lângă Rege, mama, apoi, la şi douăzeci, bunica Sofia:
„nu am cunoscut‑o./ dar o văd/ cum intră pe uşă la charli./ câinele ei bătrân şi şchiop cunoaşte drumul/ 88 de riduri duc toate la casa ei./ în fiecare zi cere/ baghete tradiţionale cu cereale. nimic altceva./ nu se grăbeşte. desface sacoşa albastră/ de rafie şi înghesuie pâinea. deasupra aşază/ poşeta cu margine metalică. la modă în timpul războiului./ mâinile îi tremură uşor./ la charli e cald/ vin unii. ies alţii./ numără restul. aceleaşi gesturi/ în fiecare zi. nu se teme de ploaie/ câinele şchiop o păzeşte.” (p.14)
Potopul continuă la şi „33”, fanteziile se coc „la fără zece”:
„prin uşa de sticlă se văd cuptoarele de pâine/ din boulangeria belgiană./ patiserul, în halat alb şi mânecile suflecate/ pare că ştie ce are de făcut. e atât de serios/ de parcă s‑ar pregăti de o operaţie grea./ aşează tăvile pe rafturi/ le face loc altora./ îşi pune mănuşile,/ scoate pâinea fierbinte/ din cuptor. aburii,/ ei, aburii mă duc acasă/ la vatra din pământ de ţară./ închid ochii. Pâinile/ sar de colo colo înghesuite fiecare/ îşi caută locul. unde vor ajunge azi/ o rafală de vânt deschide uşa/ aerul rece intră nepoftit şi geamurile se aburesc/ nu mai văd nimic prin lentilele ochelarilor.// pe vârful pantofului o gărgăriţă.”
Şi în afară de magica buburuză, ce să vă mai doresc: pain au chocolat, le tortillon, la croix de Savoie, le Suisse raisin, la brioche au chocolat, le craquelin… Şi câte un sejur fabulos la Paris, Coasta de Azur, Bruxelles… City break să fie!

 

Citit 984 ori Ultima modificare Joi, 14 Iunie 2018 22:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.