* „Asumaţi-vă demnitatea, altfel veţi fi doar nişte CNP-uri” *
„Vă mulţumesc că sunteţi aici şi că susţineţi muzica interpretată pe viu. Sunt din ce în ce mai puţine lucruri cu care ne putem identifica”, ne-a spus AG Weinberger puţinilor spectatori (dar buni) care ne-am aflat săptămâna trecută la concertul său „Interzis FM – vezi muzici pe care nu le auzi la radio”.
Alături de Vlad Spătar (bass), Miki Orban (tobe) şi Sorin Petrila (chitară), a interpretat o serie dintre piesele care l-au făcut cunoscut pe plan local şi în afara graniţelor ţării, cunoscute teme de blues, jazz şi rock pentru că, aşa cum zicea AG, „de restul nu ne pasă”.
Deşi sala abia a numărat 60 de spectatori, atmosfera a fost caldă, în parte datorită publicului plătitor de bilet, dar, cu siguranţă, cel mai mult a contat respectul pe care l-au acordat ascultătorilor cei patru adevăraţi artişti.
„Sunt proprietarul acestui pământ ca şi voi”
„Sunt un furnizor de demnitate. Veţi vedea că veţi pleca diferiţi de aici. Sunt un fel de virus troian şi am venit să vă bag câteva dubii în minte. Sunt ungur evreu. Familia mea a fost exterminată în ’43”.
„Mă acceptaţi aşa cum sunt? Am fost de şapte ori plecat peste graniţă şi m-am întors de fiecare dată. Pentru că mă doare pământul pe care calc. De asta nu scuip, nu arunc hârtii, nu fac mizerie. Sunt proprietarul acestui pământ. La fel sunteţi şi voi”.
„Asumaţi-vă demnitatea. Altfel veţi fi doar nişte CNP-uri, uşor de manipulat şi manevrat. Nu vă lăsaţi păcăliţi. Duceţi vorba mai departe”, au fost câteva din mesajele cu care AG Weinberger şi-a împănat din belşug concertul, făcând ca totul să se desfăşoare ca într-un cadru restrâns, între prietenii care au grijă unul de minţile celuilalt. Cât despre muzică, ne-a mers direct la suflet.
Distanţa de la Galaţi la Oradea
„Eu îmi respect spectatorii, aş fi cântat la Galaţi chiar şi pentru un singur ascultător. Pentru că îmi permit. În alte părţi ale ţării, sălile au fost pline”, a spus la un moment AG, făcând aluzie la numărul mic de spectatori gălăţeni veniţi să-l vadă pe cel mai bun chitarist din România, care a cântat şi în străinătate cu casele închise.
Apoi ne-a prezentat echipa sa: „Să nu spuneţi că sunt exclusivist: Sorin Petrila – chitară solo e din Botoşani. Vlad Spătar – bass e din Oradea, Miki Orban – tobe din Oradea, iar eu tot din Oradea. Cu Miki mă ştiu din timpul liceului”.
„Am beneficiat amândoi de educaţia într-o instituţie care împlineşte 350 de ani de existenţă. Pe vremea lui Ceauşescu, aveam un director care avea funcţie de partid, dar a ştiut să ne apere. Pe vremea aceea noi mergeam la şcoală cu plete, în blugi şi cu cercei”.
„Aveam un profesor de la care împrumutam benzi cu muzică. Tot de la el am văzut ˝Jesus Christ Superstar˝. Era altă atmosferă acolo”. Aşa am priceput încă odată distanţa care desparte Galaţiul de Oradea.
A fost unul dintre puţinele evenimente cu muzică de calitate de care s-a bucurat Galaţiul în ultimul timp şi ar fi meritat o popularizare şi o prezenţă mai bună din partea spectatorilor.
Celor care n-au fost le-am povestit, aşa cum ne-a rugat Weinberger, să ducem vorba mai departe. Poate la următorul său concert vom fi mai mulţi…
Foto: Valentin Busuioc
