În Parohia „Sfântul Mina” din Galaţi, zilele acestea, am văzut faptele alese ale preoţilor şi ale creştinilor de aici. Nici nu se putea altfel, de vreme ce tânăra biserică poartă în zidurile sale rugăciunile şi lacrimile atâtor creştini. Atâţia semeni, fii ai Bisericii, care, rugându-se Sfântului Mina - Ajutătorul celor păgubiţi, au înţeles să-L ia pe Dumnezeu de Tată şi Biserica de mamă.
Sărbătoarea din acest an a adus în sufletul închinătorilor, mai mult ca niciodată, duhul păcii, al luminii harice, semn că singurul Călăuzitor al întregii lucrări de aici a fost şi este doar Dumnezeu, prin slujitorii Săi.
Păstorită din 1993 de părintele paroh Nicoale Ioaşcu, în ultimii ani şi de părintele profesor Claudiu Mâniosu, Biserica Sfântul Mina - cu tot ce presupune o astfel de zidire materială şi spirituală - este o expresie a bunului gust creştinesc şi românesc.
După tradiţie, la slujba de seară, fiind şi litie, totul respira aerul curat al rugăciunii şi al pâinii rumene, chipul lui Hristos; până şi lumânările pe care le purtau slujitorii erau împodobite cu spice de grâu în... tricolor.
În plus, pacea Duhului a domnit peste toate, pe pământ şi în Cer. „Nu ştiu ce cuvinte, ce argumente au folosit părinţii de la Biserica Sfântul Mina în toţi aceşti ani, de s-au făcut atât de bine înţeleşi şi de respectaţi de creştini, constata doamna Anica, pensionară şi enoriaşă în Parohia „Sfinţii Apostoli” din Galaţi.
„Nu am mai fost demult la o astfel de sărbătoare unde să fie atâta pace în rugăciune, atâta ordine şi atâta respect. Cu adevărat am simţit că Duhul Mângâietor este cu noi şi ne însoţeşte în rugăciune şi ce frumos ar fi ca această stare să fie una firească la toate sărbătorile noastre...”
Acest sentiment al păcii şi al odihnei duhovniceşti, cum observa Înalt Prea Sfinţitul Casian, Episcop al Dunării de Jos, l-au parcurs toţi creştinii care au venit, deunăzi, la Sfântul Mina „să lepede toată povara păcatului” şi să se împărtăşească din sfinţenia Duhului.
„Biserica este locul unde Dumnezeu ne cheamă să ne împărtăşim din sfinţenia Sa, să ne lumineze cu lumina Sa, a spus în predica sa Înalt Prea Sfinţitul Casian. Adesea îi admirăm pe cei care vorbesc frumos, însă trebuie să-i admirăm pe cei care-L lasă pe Dumnezeu să vorbească prin faptele lor.”
În Parohia „Sfântul Mina”, vorbesc prin faptele lor câteva mii de creştini care, deşi de condiţii sociale diferite, sunt uniţi în Hristos şi întreolaltă. Între cuvânt şi faptă este o desăvârşită compatibilitate şi, cu siguranţă, faptele lor de astăzi sunt un răspuns la îndelungatele poveţe şi chemări ale părintelui Nicolae Ionaşcu, prin neobosita slujire din anii din urmă care se evidenţiază acum.
„Încă mai sunt multe de făcut, ne spunea cu smerenie părintele Ionaşcu. Am înţeles în toţi aceşti ani de slujire că sunt necesare creşterile cantitative, dar creşterile esenţiale trebuie să fie cele duhovniceşti. În slujirea viitoare, către acestea ne vom concentra atenţia şi toate eforturile noastre”.
Armonia, pacea, buna rânduială dau mărturie că în Parohia „Sfântul Mina” din Galaţi Biserica este nu numai o zidire materială, este o stare interioară a creştinului dornic să fie pe calea cea bună, este comuniunea cu Hristos a întregii comunităţi de creştini care vieţuieşte după modelul Prea Sfintei Treimi, comunitate dornică să înainteze pe calea care duce spre împărăţia lui Dumnezeu...
Să-I dăm lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu
Între creştinii din Parohia „Sfântul Mina” l-am reîntâlnit la rugăciune pe domnul Alexandru Dobre, astăzi consilier eparhial. Fost consilier local, fost director de producţie pe platforma siderurgică, domnul Alexandru Dobre a înţeles că „vine o vreme când preocupările pentru slăvirea lui Dumnezeu trebuie să le înlocuiască pe cele pentru mărirea Cezarului”.
L-am întâlnit pe acest domn, alături de soţia sa, la multe sărbători creştine şi ştim că domnul Alexandru Dobre nu a fost darnic doar cât a avut o poziţie socială înaltă, ci şi acum, când are propria afacere.
