Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Ermetismul poeziei lui Leonard Matei a căpătat, după publicarea celui de-al doilea volum al autorului, ”În dialog cu al treilea”, o formă care îl face (paradoxal, poate) mai accesibil. Mai aproape de suprarealism, dar cu pasaje de realism sadea, scriitorul propune abordări noi ale poeziei.

A. G. Secară: ”Poeziile reflectă o încercare de a fi altceva, fără pretenția de a fi neapărat un inovator. În această luptă cu limbajul sunt și reușite (momente în care autorul pare să fi avut îngerul lângă el), și aspecte care fac textul mai puțin politicos cu lectorul. M-a dus cu gândul la Komartin și la Teodor Dună.” 
Iulian Mardar: ”Le-aș numi poezii universale. Ca un film de genul ”Forest Gump”. Au filosofie, au profunzime, joacă, sunt foarte inteligente, chiar sclipitoare din punctul de vedere al ideilor. ”
Carmen Neacșu: ”Mi-a plăcut ”dar 6”, foarte sensibilă, foarte multe trăiri fine. Multe simboluri, o poezie ca o ceapă cu multe foi.” 
Ana Maria Panagatos: ”Îmi place cum scrie Leonard Matei. Omogenizează bine ideile. E o voce distinctă în cenaclu.”
Nichita Sava: ”Poeziile pot fi încadrate în stilul neomodernist. Am remarcat lepădarea de normele de punctuație, profunda oralitate a stilului, ceea ce dă și veridicitate mai multă. Componenta epică este pregnantă. Mi-a plăcut să descopăr spiritul de frondă față de clasa politică.”
Cristina Dobreanu: ”Textele mi se par conturate ca mesaj și ca poveste. Chiar dacă vine cu un lirism necenzurat, autorul creează o poveste și dă sens. Sunt accente de suprarealism și chiar de realism. Creează atmosferă – poezia nu stă numai în idee, ci și în imagine. Are și note sociale, dar îmi place faptul că nu are o abordare agresivă, ci una cu umor, în care este detașat.”
Octavian Miclescu: ”Mie îmi plăceau poeziile lui Leonard pentru că erau extrem de încifrate, se folosea de toate temele filosofiei ca să își exprime emoțiile. Acum descopăr o cu totul altă tehnică, alt autor – care îmi place foarte mult. Îmi place cum își face regia poemului, scenografia. Deși vorbim despre suprarealism, e foarte bine structurat. Este surprinzător, își păstrează acea încifrare care îl caracterizează, însă acum o face mult mai degajat, introduce personaje, știe să le creioneze.
Paul Budeanu: ”Textul cu ”etern partid” mi-a amintit de Gheorghe Dinică în ”Lumini și umbre” și eu cred că ăsta este viitorul poeziei românești.”

Astăzi, de la ora 18,00, va citi Ioana Andrada Tudorie.

Citit 409 ori Ultima modificare Marți, 16 Octombrie 2018 19:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.