CRONICĂ DE CARTE | Roman non-conformist despre trei femei care nu s-au temut de moarte. Oraşul Galaţi ca personaj literar

CRONICĂ DE CARTE | Roman non-conformist despre trei femei care nu s-au temut de moarte. Oraşul Galaţi ca personaj literar
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Andreea Răsuceanu, "O formă de viaţă necunoscută", Humanitas, 2018


Pentru cititorii noştri, trebuie să precizăm de la început că romanul de debut al Andreei Răsuceanu va fi apreciat atât de rafinaţii gustători de madlene proustiene, va fi plăcut şi de cei cărora le este dor de un Camil Petrescu sau de un anume Mircea Eliade, şi de iubitorii romanelor istorice ale Doinei Ruşti sau de amatorii subtilităţilor unui Michael Cunningham, cel care a scris "The Hours"… Şi mă refer la romanul care a cunoscut şi o celebră ecranizare, cu Meryl Streep, Nicole Kidman, Julianne Moore (pentru prima oară în istorie, "Ursul de argint" a fost înmânat la trei actriţe!) în rolurile principale, în prim plan fiind trei femei, din epoci diferite, destinele acestora fiind legate, totuşi, de romanul uneia dintre eroine, Virginia Woolf, anume cartea "Mrs Dalloway"!

În romanul Andreei Răsuceanu, ca şi în "The Hours", se cucereşte sufletul cititorului prin alternanţa a trei planuri, reprezentând vieţile tot a trei femei, una, Stanca, din secolul al XVIII-lea, soţie de negustor dat dispărut pe drumul Stambulului, în memoria căruia va ridica o biserică celebră, o Elenă a primului război mondial, şi o Ioană a perioadei postbelice, a cărei urmaşă este naratoarea…

"Trei femei", titlu de carte a lui Musil, nume de film, de fapt de filme, dar mă gândeam la cel al lui Altman, trei femei "care nu se temeau de moarte" sunt eroinele pe care mizează Andreea Răsuceanu pentru a ne împărtăşi o experienţă literară memorabilă, care te prinde în păienjenişul formelor de viaţă puţin sau mult necunoscute din spaţiul şi timpurile Străzii Mântuleasa, care le leagă, dincolo de orice destin, dar mai ales "dincolo de lumea asta şi de cealaltă", expresie care apare în trei momente cheie…

Ioana, care, într-un fel, este eroina "cea mai principală", o să fie o eroină care le va atrage atenţia gălăţenilor: din oraşul nostru va pleca să cucerească Lumea, mai exact capitala României, oarecum fugind de capitala Covurluiului, dar rămânând ataşată de localitate şi de unii dintre locuitorii ei, printre care o verişoară, farmacistă, intrând în galeria personajelor secundare deosebite!

Galaţiul, oraşul pe unde mai intra şi ciuma în Ţările Române, oraş-personaj secundar, oarecum ca şi Stambulul în economia scrierii, Bucureştiului dându-i-se ceea ce este al Cezarului, are câteva paragrafe dedicate: "La Galaţi, când se plimbaseră prima dată pe strada Domnească, surorilor li se păruse cea mai extraordinară stradă din lume (nota noastră: şi pentru gălăţeni, mai ales pentru cei sentimentali, chiar este!), cu nimic mai prejos decât un mare bulevard parizian pe care-l văzuseră odată într-o ilustrată. Trecând printre casele negustoreşti, gălbui în lumina înserării, măcinate de timp şi de briză, cu Dunărea la capăt, într-o frământare continuă, cu Munţii Măcinului în depărtare, mult mai departe decât păreau să fie…" (p.95); "…Galaţiul, unde, indiferent cât de bine îi fusese, tot trăia cu senzaţia că se va îngropa definitiv într-un târg neînsemnat care puţea a peşte de la nu ştiu câţi kilometri când trenul se apropia de gara oraşului…" (p.113); mai este o călătorie memorabilă cu un troleibuz, "vierme care despica lent carnea oraşului"…

Poate că unii, din patriotism local, ar fi vrut mai "multe" fragmente cu Galaţiul, dar trebuie să recunoaştem că nu suntem, aici, chiar buricul Pământului…

Axis mundi este… Mântuleasa, strada pe care nu numai Mircea Eliade, iată, a nemurit-o literar! Şi cele trei femei sunt trei graţii care contribuie la dezvoltarea Mitului! Iar vieţile celor trei femei, cu un accent, parcă, în plus pentru Ioana, sunt firele care leagă Totul, meditaţia subtilă asupra Existenţei, acest joc dintre Viaţă şi Moarte, cu arbitri Fericirea şi Nefericirea, în care arta sacră, precum cea a meşterilor iconari, artele în general, ca şi literatura, sunt gata să-şi dea, vorba vine, sufletul, pentru posibila mântuire sau măcar pentru o certitudine, pentru o celebrare care nu este numai a Dispariţiei şi a Absenţei. De o frumuseţe aparte finalul ultimului text "rezervat" Stancăi, după târnosirea bisericii "din mahalaua Popii Drăguşin": "Culorile picturii îşi mai pierduseră din strălucire, începeau deja să pălească, de parcă melancolia lumii de afară sfârşea prin a contamina interiorul. Stanca simţea că toată pictura, tot ce pusese Iane pe pânza nesfârşită a zidurilor era viu, şi totul se învârtea în jurul aceleiaşi întrebări. Dar dacă asta era totul, se întreba Stanca în vreme ce peste ochi i se aşeza un fel de văl, ca al înserării când cobora din Turnul Colţei peste oraş, înecând totul în apele vaporoase ale unui cer albastru şi galben, dacă asta era totul?" (p.318)

Din fericire, poate nu este "asta" chiar totul, Frumuseţea cărţii este mult mai aparte, este o carte de "dincolo de lumea asta şi de cealaltă", este o Fiinţă aparte, cu tentacule care se întind dincolo sau dincoace, simt în felul lor plenitudinea existenţei, ar fi o bună introducere la o mistică a poveştilor care suntem cu toţii, ştiuţi sau neştiuţi, oameni-oţetari (de la planta respectivă) sau oameni-biserică, temători sau nu de moarte…

Poate de aceea am şi început o altă prezentare a "Formei de viaţă necunoscută" astfel: Romanul-eseu sau eseul-roman al Andreei Răsuceanu este despre Frumuseţe pur şi simplu. Frumuseţea ca sentiment al complicităţii candide la minunatul şi misteriosul dar al vieţii! Dar nu am reţinut, la prima citire, pe care am încercat să o fac din plăcerea pură a lecturii, existând toate datele pentru aceasta, nimic strict legat de Frumuseţe. Penultima pagină mi-a salvat gândul. Găsesc acolo, printre rândurile-arabesc, "întotdeauna mizeria mai are un sâmbure de lumină în ea, în timp ce frumuseţea nu-ţi mai lasă nici o speranţă."

Da, frumuseţea rece a universului sau a pluriversului este necruţătoare, ca şi aceea a sufletelor omeneşti, însoţind şi frumuseţea trupurilor! Frumuseţea care, într-un anumit sens, este şi ea o formă de viaţă aproape necunoscută de cele mai multe ori sau uitată.

Ar mai fi multe de spus, dar probabil întâlnirea din 30 octombrie, ora 18.00, de la Librăria "Humanitas" Galaţi, cu scriitoarea şi cartea ei, întâlnire cu sau fără microscop, va aduce cuvintele care mai lipsesc (în orice prezentare de carte)…

Citit 1508 ori Ultima modificare Vineri, 26 Octombrie 2018 14:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.