CRONICĂ DE CENACLU | Zmeul-zmeilor după Stela Iorga

CRONICĂ DE CENACLU | Zmeul-zmeilor după Stela Iorga
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Poezia Stelei Iorga conține în ea combustii esențiale, o pecete fachirică intrinsecă lesne recunoscibilă. Structural "locuiește" în același bloc cu tragediile nesupunerii din corsajul lui Domine, ale Martei Petreu și pe același palier dramatic neconcesival Marianei Marin.

Iulian Mardar: Un grupaj scris cât se poate de profesionist. Tema centrală este cuvântul. Vă scrieți, vă rescrieți, vă lăsați scrisă; uneori vă urâți, alteori vă iubiți … alteori apare o stare de disperare.

Anca Șerban: Poeme noir cu o zicere extrem de noir, foarte directe - care nu-mi plac în totalitate. Prefer mai multă subtilitate, mai multă metaforă, mai mult curaj.

Carmen Neacșu: O poezie profundă, încărcată de trăiri, ca un urlet care taie în carne vie altfel decât în carnea asta din carne.

Cristina Dobreanu: Sunt multe poezii reușite ca întreg, dar și multe directe pe care nu rămâne decât să le constați.

Marius Grama: Experiența textelor Stelei Iorga este una pe care ți-o dorești, pentru că este foarte intensă. Cu toate că este o poezie atent construită, sunt mici repetiții care nu apăreau sub bisturiu înainte.

Nelu Păcuraru: Versurile au cadența unor psalmi. Metaforele mi-au sunat ca o muzică străină, căreia nu-i înțeleg cuvintele, dar care e plăcută la auz.

Violeta Bobe: Mi-a amintit de "Coffin Blues", dar atunci vocea era mult mai ascuțită, mai puternică.

Sabina Penciu: A reușit să se scrie și să se rescrie în aceeași temă, dar rezultatul liric să fie diferit. Curgerea textului citit și felul în care este așezat el în pagină vin ca o avalanșă, nu te lasă să-ți tragi sufletul, e tranșant.

Grigore Postelnicu: Intuiesc o biografie spirituală, întretăiată de mituri, presărată cu tot felul de aluzii, care se referă la momente esențiale ale vieții.

Simona Toma: Se mișcă în trei direcții: "Coffin Blues", "A Deauville" și "Fecioara de fier". E un melanj. Sunt orizonturi în care se simte confortabil, cred că se cere o nouă direcție.

Ioan Gh. Tofan: Poezie profundă și înverșunată. Se urăște atunci când iubește pe cine nu trebuie și când nu trebuie.

Octavian Miclescu: Mă gândesc la primul album al celor de la Black Sabbath... sunt mai negre și mai directe decât cele din trecut.

Vineri, 22 februarie, la ora 18,30, suntem protagoniști, în Librăria "Bookcity" (din "Shopping City" Galați, la etaj), în cea de-a doua lectură publică a Cenaclului Literar "Noduri și Semne" din acest an. Vă așteptăm să profitați de căldura textelor noastre!

Citit 917 ori Ultima modificare Marți, 19 Februarie 2019 12:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.