Pe 11 martie 2019, adică fix peste o săptămână, se împlinesc 112 ani de la evenimentul rămas în istorie drept masacrul din strada Domnească. Au fost atunci 14 morţi şi numeroşi răniţi, după ce un detaşament de soldaţi din Regimentul 1 Roşiori a deschis focul în plin asupra unei mulţimi de peste 200 de ţărani şi muncitori, decişi să meargă la Prefectură pentru a discuta cu autorităţile.
Amplasarea monumentului comemorativ în parcul de la Parfumul Teilor nu a fost aleasă întâmplător, ne spune Marius Mitrof, consilier consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi. "În anul 1907, majoritatea locuitorilor din Lozoveni şi Vadul Ungurului se ocupau cu agricultura, parte dintre ei fiind şi cărăuşi. Lipsiţi de pământ, lozovenii munceau în arendă pe proprietatea lui A. Doiciu. Nemulţumiţi de contractele încheiat cu Doiciu şi puternic influenţaţi de către agitatori, cu câteva zile înainte de izbucnirea răscoalei s-a observat o vie agitaţie printre locuitorii celor două cartiere mărginaşe ale oraşului. În scopul preîntâmpinării revoltei, prefectul şi aparatul poliţienesc au iniţiat o serie de măsuri pe care le considerau suficiente pentru a trimite rapoarte liniştitoare autorităţilor centrale. Astfel, au fost trimise în recunoaştere patrule de cavalerie şi pedestre; la bariere şi în cele două cartiere mărginaşe se aflau agenţi ai poliţiei, gata să aducă la cunoştinţă eventualele mişcări. Cu toate acestea, locuitorii din Lozoveni şi Vadul Ungurului, strânşi la cârciuma lui Panait a lui Bou-Negru, au format, în după-amiaza zilei de 11 martie, un grup compact de aproape 200 de inşi, hotărând să meargă către Prefectură, pentru a se întâlni şi discuta cu autorităţile. Insistenţele agenţilor poliţieneşti în a-i determina să renunţe la idee au rămas fără rezultat", spune Marius Mitrof.
Muncitorii din Bădălan, alături de ţăranii nemulţumiţi
"Grupul de ţărani era neînarmat şi urmărea să ducă tratative în jurul a două revendicări: una pentru uşurarea învoielilor agricole, iar alta pentru a li se permite de către vătafi să lucreze în port cu căruţele. La revendicarea izvorâtă din condiţia lor în cadrul raporturilor agrare se adaugă, prin urmare, una care semnifică situaţia lor de muncitori.
Ajungând în strada Domnească, mulţimea ţăranilor şi a celor care li s-au adăugat pe parcurs (muncitori portuari, mare parte din Bădălan) a fost întâmpinată de prefectul poliţiei. "Încercările acestuia de a-i determina să desemneze o delegaţie care să prezinte cererile în numele tuturor n-au avut succes. Răsculaţii insistau să meargă cu toţii la Prefectură. Ei au rupt cordoanele de sergenţi amplasate la intersecţia străzii Domnească cu strada Lascăr Catargiu (Gării). La o mică distanţă de Prefectură, circa 100 de metri, potrivit documentelor vremii (cam în dreptul caselor lui Costache Plesnilă şi a lui Apostolide), i-a întâmpinat un detaşament de soldaţi din Regimentul 1 Roşiori, sub conducerea sublocotenenţilor Livezeanu şi Ion Antonescu. Trupa era însoţită de procurorul Danielopol, care a făcut somaţiile de rigoare şi apoi s-a retras din faţa mulţimii hotărâte să-şi ducă până la capăt acţiunea plănuită. Fără să ezite, ofiţerul Antonescu (viitorul mareşal şi şef de stat) a ordonat atunci foc. Din rândurile răsculaţilor au căzut 14 persoane, şapte au fost rănite grav, iar numeroase alte rănite mai uşor. Printre cei împuşcaţi a fost şi Spiru Petrea - zis Plăcintaru - cărăuş în port, care se afla în fruntea coloanei.
Există menţiuni directe că unii muncitori ca Arsenie Grosu, Spiru Plăcintaru, Nicolae Chiriţă etc. desfăşurau o vie propagandă printre ţăranii din Lozoveni. Tot atunci a căzut răpus de gloanţe - aşa cum specifica prefectul Ciuntu, într-un raport - "un dezertor rus care fusese autorizat a sta la ţară şi care făcea propagandă". Este probabil că "dezertorul rus" să fi fost un marinar potemkinist debarcat în România la 1905", continuă Marius Mitrof.
Iorga a refuzat să mai vină la Galaţi
Salvele care au despicat văzduhul în după amiaza zilei de 11 martie 1907 au produs o profundă impresie în oraş. Masacrul săvârşit în strada Domnească din Galaţi a fost cel mai mare din întreaga Moldovă. Nici n-au apucat bine pompierii să spele sângele curs pe caldarâmul străzii Domneşti, că locuitorii din Galaţi s-au strâns în semn de protest în acelaşi loc.
Conform lui Mitrof, "N. Iorga, invitat să ţină o conferinţă la Galaţi, în ziua de 11 martie, refuză, răspunzând: Galaţii s-au dezonorat prin fapta de ucigaşi de ieri. Până nu voi afla că vinovaţii au intrat în temniţă, nu voi călca acolo. Restituiesc banii de drum", consemnează ziarul "Desrobirea".
Pentru a preîntâmpina o eventuală mişcare de mai mare amploare pentru lucrătorii din port, autorităţile au ocupat oraşul milităreşte. Magazinele au fost închise; circulaţia tramvaielor, oprită. Patrule de roşiori circulau pe străzi, localul Prefecturii era păzit de o companie de vânători. La toate barierele erau postate puternice cordoane de soldaţi. Printre muncitori s-au operat arestări", mai spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
Parcul va fi modernizat
Pe locul unde se află, astăzi, scuarul de pe strada Domnească nr. 66 se afla proprietatea Vasilicăi Apostolide, al cărei nume poate avea o legătură cu M. Apostolide, cel care, la 1897, deschidea prima fabrică de textile din Galaţi, spune Marius Mitrof: "Locuinţa Apostolide avea pe faţade pilaştri canelaţi, iar acoperişul avea învelitoarea din olane. Probabil că, după cutremurul din 1940, clădirea a fost serios afectată şi a fost desfiinţată, pe locul ei fiind amenajat scuarul pe care îl vedem astăzi. În 1957, la împlinirea a 50 de ani de la evenimentele din 1907, a fost amplasat un monument comemorativ dedicat victimelor împuşcate "la 11 martie 1907, în timpul răscoalei ţăranilor împotriva jugului burghezo-moşieresc". Numele celor împuşcaţi erau gravate pe o placă de marmură, spartă în 1992, de către o persoană cu probleme de sănătate. O nouă placă, din fontă, i-a luat locul celei din piatră, monumentul fiind refăcut şi sfinţit la 11 martie 1995".
Micul parc, lăsat de izbelişte de prea multă vreme, va fi modernizat. Astăzi, 4 martie, este ultima zi în care Primăria Galaţi aşteaptă oferte în cadrul licitaţiei lansate pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare. Valoarea estimată a contractului este de 540.224 de lei, cu TVA.
Amplasat pe locul fostei case Apostolide
Într-o carte poştală ilustrată din primul deceniu al secolului XX, provenind din colecţia Valeri Elefterescu şi care reprezintă casa lui Costache Plesnilă (actualul sediu al "Vieţii libere"), se poate observa, în dreapta, un fragment al faţadei casei lui Apostolide, care era construită la aliniamentul străzii. După cel de-Al Doilea Război Mondial şi după instaurarea noului regim politic, pe locul acestui imobil a fost amenajat parcul pe care îl vedem şi astăzi.
