Biblioteca Franceză "Eugene Ionesco" din Galaţi a găzduit sâmbătă, 6 aprilie, vernisajul expoziţiei de debut a pictoriţei Anastasia Guja Balgarina, în vârstă de numai nouă ani.
Montarea expoziţiei a fost o realizare la care a fost gazdă doamna Dorina Moisă, directoarea bibliotecii, alături de Gina Popa, profesoara celei mai noi stele apărute pe firmamentul picturii gălăţene. Pregătirea şi înrămarea tablourilor au fost realizate de pictorul Florian Doru Crihană, care, prin experienţa sa, a făcut dintr-un vraf de pânze şi hârtii un act artistic profesionist. La alegerea lucrărilor a contribuit şi profesoara Anastasiei, doamna Gina Popa, cea care călăuzeşte destinul artistic al micuţei artiste, dar şi al multor alţi copii. La vernisaj au participat zeci de persoane de toate vârstele, iubitori de artă şi artişti gălăţeni, care au trăit emoţia naşterii unui nou şi promiţător destin artistic. În deschidere, directoarea bibliotecii a vorbit despre emoţia ce însoţeste o asemenea întreprindere şi şi-a exprimat satisfacţia pentru numărul mare de iubitori de artă prezenţi, dar şi rugămintea de a sponsoriza în continuare acest tip de demers cultural, prin dirijarea a doi la sută din impozit către organizatori. Profesoara Gina Popa, coordonatoare a atelierului de creaţie "Acces Visual Art", a prezentat-o pe mica pictoriţă: "O cunosc pe Anastasia de la grădiniţă, de când avea 5 ani şi era singura care spunea că va face pictură, pentru că miroase a pictură în grădiniţă. Mă uit la lucrările tale şi, să ştii, într-adevăr miroase a pictură aici". De asemenea, i-a mulţumit domnului Florian Doru Crihană pentru sprijinul acordat.
"Îmi plac petele albe, copacii ei infloriţi", îmi mărturiseşte pictorul Florian Doru Crihană. Uneori nu sunt tuşele unui adult, sunt tuşe de copil, dar prezenţa artistului se certifică, de pildă în aceste tuşe variate, de grosimi diferite. Am făcut 25 de expoziţii în locul ăsta, parte ale mele, parte colective, dar iată o fetiţă cu un talent special. Mă simt aici ca în Occident, mă implic, vreau să arăt cum lucrări care par ale unui copil pot fi prezentate ca nişte opere de artă. Părinţii nu au recunoscut lucrările pentru că un profesionist le-a prezentat altfel, a declarat pictorul care s-a ocupat de "ambalarea" artistică a tablourilor, prin crearea unei unităţi de formă şi conţinut, prin tehnica de înrămare şi prezentare.
Către finalul evenimentului, Anastasia mi-a dat câteva explicaţii şi aşa s-a născut primul interviu din cariera ei de pictoriţă. Citindu-l, realizez că răspunsurile au ceva din prospeţimea dialogurilor din "Micul prinţ".
- Ne-ai spus că vei fi o mare pictoriţă, de ce eşti sigură de asta?
- Pentru că simt asta.
- Ce vrea să exprime acest tablou?
- Ochi. M-am gândit la ochii vieţii. Ochii mei văd ce-mi place mie. Eu pictez dupa inspiraţie. Ştiţi, e o chestie cu ochii oamenilor. Cei cu ochi verzi iubesc natura, cei cu ochi căprui iubesc animalele, cei cu ochi albaştri iubesc marea. Eu am ochii verzi.
Ne oprim în faţa unui tablou reprezentând o fată cu capul într-un şuvoi negru, înstelat, de forme geometrice strălucitoare, pe un fond de culori vii, galben portocaliu, în manieră Klimt. O întreb ce reprezintă.
- O fată care îşi aduce aminte, visează că se duce într-o grămadă de portaluri. Are o călătorie în minte. Pentru ea, portalurile sunt alte lumi. Liniştea, calmul, amintirea sunt aici şi, de fapt, nu e chiar o amintire, ci o stare de calm, cerul e o stare de calm.
- Dar aici ce e, o întreb privind următorul ei tablou?
- E "Dream catcher". E o lună plina de vise.
- Dar aici? Aici ce e, o întreb, în faţa unei explozii de culori?
- E un peisaj foarte colorat.
- Există aşa ceva în realitate?
- Casele există, dar munţii sunt doar în imaginaţia mea.
Aceasta e o fetiţă de nouă ani, elevă în clasa a doua, din noua generaţie, ce se anunţă formidabilă, de artişti gălăţeni.
