Din culisele unui super-festival de reconstituire istorică. Am fost un civil interbelic prin două milenii de războaie (FOTO)

Din culisele unui super-festival de reconstituire istorică. Am fost un civil interbelic prin două milenii de războaie (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Am asistat la o cununie romană, am văzut „turci” braşoveni îmbrăţişând „soldaţi” români costumaţi ca la 1916, „germani” strângând mâna „ruşilor”, am văzut „spanioli” înzăuaţi, cavalerişti „migratori” fioroşi, „veneţieni” eleganţi, „goţi” din Bulgaria, „teutoni”… Se poate să întâlneşti toate acestea la un loc? Uite că se poate!  Patru zile de spectacol în aer liber, începute cu o defilare pe străzi şi sfârşită cu o neuitată bătaie… cu perne pentru pici şi fetiţe (pernele capturate, ale lor au fost!) iar ultima noapte, în focuri de artificii. Zile de „bătălii” între daci şi romani, între daci şi daci, între turci şi români sau cu teutonii, între români, germani şi ruşi din Primul Război Mondial şi seri de concerte pe Stadionul “Iftimie Ilisei”. Lupte cu gladiatori şi gladiatoare (publicul a votat, cu degetul mare, să cruţe viaţa învinşilor, doar un gladiator a fost hărăzit pedepsei capitale). Dimineaţa, exerciţii, pregătire, standuri cu obiecte de epocă re-create, ateliere, lecţii ad-hoc ca răspuns la întrebările copiilor şi părinţilor...

Am avut adică şansa să particip, recent, la cel mai important festival de jocuri şi reconstituiri istorice din ţară: Festivalul Internaţional „Dapyx” de la Medgidia. O localitate mică, cu îndrăzneală însă! După două ediţii finanţate de primărie, banii se întorc: acum vin, vor veni şi la anul, fonduri europene nerambursabile. Câştigate prin proiect, cu plus de imagine internaţională pentru localitate. Această ediţie a fost internaţională, prin participarea a două asociaţii de „goţi” bulgari, dar şi prezenţe ad-hoc, precum cea a unui tânăr suedez, specialist în lumini de scenă şi sonorizare (o scenă mare, cu ecrane pe care se vedea mai mare şi care scotea flăcări şi fum) care, molipsit pe loc de reconstituiri, a devenit „roman”. Printre spectatori au fost şi militari americani de la Kogălniceanu, semn că mediatizarea a fost bună. Nici reprizele de ploaie, vânt şi frig n-au reuşit să să "decimeze" toţi spectatorii!

"Infiltrat" printre participanţi

Graţie prietenilor gălăţeni membri ai Asociaţiei Culturale „Tomis” din Constanţa m-am „înfiltrat” şi eu, pentru a avea şansa SĂ VĂD din interior. Theodor Bolea, reprezentant al filialei gălăţene, a urmat la Roma o şcoală de gladiatori şi a „interpretat” acum, pe lângă rolul de roman, şi pe cel al unui român din pedeştrii cazaci veniţi la noi în Primul Război Mondial odată cu armata aliată ţaristă, a adus acum numele „Galaţi” pe buzele tuturor, când, în mijlocul unui stadion,  a demonstrat o incredibilă mânuire de sabie (cu o şaşka căzăcească de acum peste un veac, ascuţită-foc), arătându-ne şi cum taie! Însă „cazacul” nostru, intrat în rol, aşa cum se întâmplă, avea să primească, în timpul reconstituirii bătăliei generalului Averescu de la Mărăşti, şi o bâtă adevărată pe spate, din zelul unui „german” din asociaţia „Edelweiss Ost” din Bucureşti, grup al cărui "comandant" tocmai explicase publicului că nemţii se foloseau şi de arme improvizate, de pildă bâte „înfăşate” în sârmă ghimpată. Ori, şi bâta aceasta straşnică avea sârmă ghimpată din belşug! Mânuirea filmată o puteţi admira pe pagina de Facebook a protagonistului (https://www.facebook.com/theodor.bolea.5/videos/2505883576302327/). „Cazacul” şi-a luat rolul acum câţiva ani, după ce a făcut rost de sabie şi, tot aşa, pornind de la obiect, şi alţi voluntari-istorici de ocazie, în sens bun, s-au apucat să înveţe istoriile legate de cele colecţionate, urmând apoi să se asocieze, cum s-a întâmplat de pildă cu braşovenii deveniţi turci, să juri că sunt get-beget de-ai lui Mahomed, sau bucureştenii care primeau urdine în germană…

Un tablou colorat al uniformelor într-un uriaş Matrix al Istoriei

În grupul tomitan, căutând idei pe care să le insufle apoi şi gălăţenilor, col. (rez.) Adrian Tăbăcaru a fost prezent zi-lumină pe „fronturi”, fiind şi dac, şi soldat otoman, şi ofiţer român din Marele Răsboiu, contribuind, ca fiecare, la tabloul general extrem de colorat al uniformelor dintr-un uriaş Matrix al Istoriei. De la care să înveţe şi şcolarii, cu binişorul, punând şi ei mâna pe sabie sau pe… pernuţă, cam cu ce s-au îndeletnicit străbunii… „Efendi” mi-a dat prilejul să cunosc şi acum oameni interesanţi şi poveştile lor care ar trebui să-i inspire şi pe gălăţeni la cât mai mult din foarte puţinul oferit de vremuri…

Un al treilea prieten din asociaţia "Tomis", apreciatul sculptor şi profesor de Desen Adrian Vădeanu, s-a mulţumit cu „pielea” unui spătos dac-sadea, care în pauze a desenat pe ruptelea ori a cioplit câte ceva.

La Medgidia i-am revăzut şi pe constănţenii Radu Covaliu, absolvent al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", preşedintele asociaţiei "Tomis"  şi pe Cristina, soţia sa, în casa cărora au fost găzduiţi şi acum soldaţi din toate epocile. Prezentatorul înfocat al evenimentelor, la microfon, fost şi acum directorul Muzeului Militar  Naţional „Regele Ferdinand I” – filiala Constanţa, dr. Costin Scurtu.

Participare masivă, din ţară şi din Bulgaria

Au fost 12 asociaţii de reconstituire istorică, precum „Edelweiss Ost” (Floare de colţ din Est) – Bucureşti, „Cavalerul Danubian” – Craiova, „Truverii”, formaţie de excelenţi menestreli de Bucureşti, fondată de maestrul Mihai Serghei Todor, „Amicii Muzeului din Zalău”, „Grupul de Reconstituire Istorică Terra Ultrasilvana” – Braşov, Castrum Novis – Sibiu, cu strălucitoare uniforme cu panaşe colorate, de legiune romană, DVX Anticae – Bulgaria şi Mos Maiorum Ulpiae Serdicae, plus Grupul de dans „Balkandzhiyche”,  toate trei din Bulgaria, Ordinul Cavalerilor de Mediaş – teutoni mândri, pe cai uriaşi, superbi, călăreţii de la Vulturii din Ţara Calatei, ce întruchipează fioroşi sciţi, huni ori sarmaţi, Asociaţia Enciclopedia Dacică - Alba Iulia,  Tradiţii Ostăşeti – Bucureşti, condusă de dr. în Istorie al École des Hautes Études en Sciences Sociales Paris, dr. Emilian Boboescu, specialist de la Muzeul Militar Naţional "Ferdinand I", acum „comandant” de Prim Război Mondial care a cam scos untul la instrucţie şi din gălăţeni. Au mai participat asociaţiile Astra Dobrogeană şi Dobrogea Străbună, "cohorte" de băieţi şi "stoluri" de fete de la Cercetaşii marini din Constanţa şi Medgidia. „Tradiţia Militară” – Bucureşti, condusă de Mircea Stoica - director operaţional responsabil pentru aeroporturile Otopeni şi Praga -, acum cu membri şi din Brăila: bijutierul Virgil Tudor şi muzeografa Violeta Preda. Şeful asociaţiei a oferit şi lecţii publicului de pe stadion: puşca se încărca pe vremea lui Cuza în 12 timpi, „cartuşul” se rupea cu dinţii, astfel cine fenta armata îşi spărgea dantura, iar puşca se purta pe celălalt umăr, de unde şi comanda „la dreapta!”

O nuntă în stil roman

Doi tineri din Asociaţia Culturală „Tomis” - Constanţa şi-au făcut făcut cununia, romană, adică sub ochii zeilor, pe stadion, fiind ovaţionaţi de mulţimea contemporană. Un preot roman a oficiat, apoi s-au sărutat. Pe 15 mai urma să le iasă actele, în toamnă, vor face nunta. A fost ideea lui Cristian Olteanu să se cunune roman cu Ionela Muset: Pentru că eu sunt roman, sunt centurion roman. Şi totuşi, l-am văzut şi ofiţer în Armata Română, cu cocardă tricoloră. Botezul va fi tot în stil roman. „Mi-au plăcut mie romanii, că şi mie îmi place organizarea şi disciplina, aşa sunt eu”, mărturiseşte acest adevărat inginer al bucătăriei, care moşteneşte arta gătitului de la bunica sa, femeie de la ţară. „Eu sunt prima oară la festival, „domnu´” e mai vechi”, mi-a spus romana. Ei lucrează „oarecum” în acelaşi domeniu – „Ea face bucătărie ca loc de muncă principal, eu fac bucătărie din pasiune. Da, chiar sunt chef.” Planuri de viitor? „Să fim sănătoşi, pentru că în rest, doar bunul Dumnezeu ştie ce-o vrea cu noi”, spune bănăţeanul ajuns aici la 14 ani, din tată dobrogean.

„Duracell" învaţă de mică mică pianul și sabia

"Turcii" se îmbrăţişau cu "dacii", "romanii", cu polonezele, "ruşii" dădeau mâna cu "goţii"... Apoi, după o ploaie repede, soarele a zâmbit în prima zi de reconstituiri, îngăduind lunga paradă pe străzile oraşului cu nume amintind de sultanul reformator Abdul Medjid. Pe străduţe, oamenii ieşiseră şi în papuci ca să ne salute şi fiecare să străduia să facă multe fotografii "de epocă", ieşise în cale chiar şi cineva în scaun cu rotile! O lungă coloană şerpuia prin toată Istoria.

"Sunt dăciţă”, m-a asigurat, deşi mânuia la perfecţie un gladius – sabie scurtă romană, Tiu Andra Brianna, poreclită „Duracell” – o dulce diavoliţă cu opincuţe dacice. E peste tot!  „Sunt din Constanţa şi am aproape 10 ani.” Cu o zi înainte am văzut-o mânuind două săbii. Şi doar era prima dată când punea mâna pe sabie! Ea a câştigat premii în campionate naţionale: Premiul I la karate şi apoi la sambo. O întreb de va urma cariera. Nu s-a gândit: „Matematica îmi place foooarte mult. Şi istoria. Sunt în clasa a treia la Liceul de Artă „Regina Maria” şi studiez pianul, şi îmi place foarte mult! Astea patru zile mă mai joc eu cu sabia, că acasă nu prea mă mai joc, nici n-am loc.”

Citit 3963 ori Ultima modificare Luni, 03 Iunie 2019 10:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.