După Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, după fuga în Egipt a Pruncului Iisus, Care era însoţit de Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif - devenit logodnicul Fecioarei Maria după Bunavestire, Sfântul Matei ne relatează, pe scurt, revenirea din Egipt a Pruncului Iisus.
El merge în Nazaretul Galileii, împreună cu părinţii săi pământeşti. Despre evenimentul de astăzi - Epifania (din greacă, Arătarea Domnului) sau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos - ne vorbesc toţi cei patru evanghelişti.
Ne oprim la capitolului 3 al Evangheliei de la Matei. Contemporan cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Apostolul Matei ne informează întâi de toate despre cel care a primit misiunea cerească să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu - e vorba de Sfântul Ioan Botezătorul.
Sfântul Ioan - „Cel mai mare proroc născut din femeie” - a venit în pustia Iudeii unde îşi avertizează contemporanii „să se pocăiască, fiindcă s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3, 1-2).
Iudeii Îl aşteptau demult pe Mesia şi se întrebau dacă nu cumva Ioan Botezătorul este Mesia? Deloc dornic să îşi asume drepturi care nu-i erau atribuite de Cel de Sus, smeritul Ioan Botezătorul coboară la Iordan unde îşi avertizează contemporanii că el este numai „glasul Celui ce strigă în pustie”.
Totodată, Ioan îşi îndemna contemporanii: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”; „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).
Cei trei evanghelişti sinoptici îşi focalizează relatările pe existenţa pământească a Mântuitorului, în timp ce Sfântul Evanghelist Ioan - „Apostolul cel iubit al Domnului”, contemporan cu Mântuitorul - aduce în atenţie dimensiunea spirituală a Fiului lui Dumnezeu.
Apostolul Ioan ne spune că Ioan Botezătorul „nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină”. Şi continuă: „Cuvântul (adică Fiul lui Dumnezeu) era Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume; Ioan 1, 8-9).
Botezul Domnului nostru Iisus Hristos nu a fost făcut de oricine, ci de un înger în trup, pentru că asta era Ioan Botezătorul, numit în slujbele din aceste zile „sfeşnic al Luminii”. Ioan Botezătorul este avertizat: „Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Matei 3, 11).
Precum au scris prorocii în Vechiul Testament, aşa s-a întâmplat când Iisus a venit la Iordan şi S-a botezat în apele sale.
„Îndată ce Iisus a ieşit din apă, cerurile I s-au deschis şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El...” Atunci, glas din ceruri s-a auzit, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
La Epifanie, Dumnezeu Tatăl Îl arată pe Fiul Său prin Duhul Sfânt; Tatăl confirmă plinătatea Fiului prin Duhul Sfânt; Confirmă Prea Sfânta Treime, fundamentul vieţii noastre spirituale.
„Fiul lui Dumnezeu Întrupat - deşi nu avea nevoie de această renaştere prin Botez, căci era născut încă de la început din Duh - acceptă Botezul pentru noi oamenii, pentru a fi şi în această privinţă primul Om care se botează din apă şi din Duh, ne învaţă părintele Dumitru Stăniloae.
Duhul Sfânt Se uneşte pentru Hristos din nou, la Botezul Lui, cu apa şi cu toată creaţia, legată intim de El!” Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre spun că Botezul Domnului, prin Duhul Sfânt a transfigurat omul adamic, l-a renăscut în omul nou.
Creştinul botezat în numele Prea Sfintei Treimi, unindu-se cu Hristos, devine fiu al lui Dumnezeu Tatăl.
Botezul Domnului este naşterea noastră în Duhul Sfânt, naştere care are loc odată cu Sfânta Taină a Botezului.
