(despre imposibil)
Se făcea că nu aude izvorul în care plânsese zâna disperării şi din care băusem ca să intru în păcat.
Se făcea că nu înţelege când îi spuneam că visez o pădure de salcâmi cu florile negre, unde zâna aceea singură şi albă a început să nu moară niciodată.
Şi nici o iertare.
Şi aud cum asfinţeşte Luna, cum îngerii trec pentru totdeauna dincolo de cer.
Moartea devine imposibilă, fixă, şi nu mai poate să vină.
Numai tăcerea lui tata se face îndurare şi dangăt de lumină.
