(cine zice, ăla e!)
Moto: „Destinul îşi zvârle ordinele zilnic, chiar dacă nu avem posibilitatea să ştim întotdeauna ce ni se pregăteşte, şi ne duce spre ceea ce este dinainte pregătit” (Paul Brunton)
Îmi trece prin cap o săgeată
cu vârful muiat în polen;
dă-n muguri lupoaică ciudată,
cu sânge de gen ambigen.
Şi cer înfrunzirile bruşte
mai mult bioxid e carbon;
lupoaica învaţă să muşte,
flămândă, cu dinţi de carton.
Se clatină porţile florii
la prima bătaie de fruct;
lupoaica adulmecă norii
şi rupe misterul abrupt.
Dar picură galben dezastrul
cu sinus îngust şi vandal;
lupoaica devoră albastrul,
rănită, cu dinţi de cristal.
Ce lacrimi, ce zodie tristă
durează armură pe zeu!…
Există, există, există
lupoaica în capătul meu!
