Am păşit împreună pe Pământul Făgăduinţei, în Betleem şi în Nazaret. Pe firul Evangheliei, continuăm pelerinajul nostru spiritual, dar nu imaginar, şi trecem din Galileea neamurilor în Iudeea, la vest de Ierusalim.
O vom însoţi pe Sfânta Fecioară Maria care a mers „în ţinutul muntos” (Luca 1, 39) după ce fusese vestită de Îngerul Domnului că-L va naşte pe Mesia...
„În zilele acelea, sculându-se Maria s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s-a închinat Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a Pruncul în pântecele ei şi s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas mare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde aceasta ca să vină la mine doamna Domnului meu”, ne relatează Sfântul Evanghelist Luca (1, 39-43).
Vă întrebaţi unde a avut loc acest episod din viaţa Sfintei Fecioare Maria şi a rudei sale - Elisabeta? Cercetătorii au ajuns la concluzia că acest episod din istoria mântuirii noastre s-a petrecut în localitatea Ain Karem, o aşezare căutată de pelerini, altădată situată la şase kilometri vest de Ierusalim. Din 1961 şi până astăzi, Ain Karem este parte din Ierusalim.
Locul naşterii Înaintemergătorului Domnului
Am ajuns şi noi în acest spaţiu sfinţit din Pământul Făgăduinţei, loc despre care Sfântul Evanghelist Luca (care a scris Evanghelia sa după anul 63 după Hristos, cel mai sigur pe la anul 65) ne informează că Sfânta Fecioară Maria a mers să-şi viziteze ruda, pe Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Elisabeta - deşi înaintată în vârstă, când a primit vizita Preacuratei Fecioare Maria - era însărcinată în a şaşea lună, ne relatează acelaşi Evanghelist Luca.
Şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost una minunată, anunţată de Arhanghelul Gavriil, fapt ce l-a făcut pe preotul Zaharia, soţul Elisabetei şi tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, să nu creadă, fiindcă soţia sa Elisabeta (se traduce „Dumnezeul meu este plenitudine”) era înaintată în vârstă...
Şi ne spune evanghelistul că pe când Zaharia (care se traduce „Dumnezeu îşi aduce aminte”) slujea la Templu, Îngerul Domnului s-a aşezat „de-a dreapta altarului tămâierii şi frică s-a arătat peste el” (peste Zaharia). Îngerul i-a grăit lui Zaharia: „Nu te teme Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan” (Luca 1, 8-13).
Din aceeaşi sursă aflăm că atât de mare a fost frica lui Zaharia încât acesta a rămas mut, revenindu-şi abia la naşterea pruncului Ioan, după cum fusese vestit. Acest Ioan este „cel mai mare proroc născut din femeie”, este Botezătorul - Înaintemergătorul Domnului. Misiunea sa fusese plănuită de Dumnezeu în ceruri ca „să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor”.
Şi nu numai atât. Să-L arate lumii şi să-L boteze pe Mesia, pe Mântuitorul lumii... Până la întâlnirea providenţială de la Iordan, unde a avut loc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos cu Ioan Botezătorul, rămânem în spaţiul întâlnirii providenţiale dintre Sfânta Fecioară Maria, care primise Bunavestire, şi ruda sa Elisabeta.
La întâlnirea dintre cele două Sfinte Femei, pruncul din pântecele Elisabetei a săltat de bucurie şi „Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt”.
Pe locul a două biserici bizantine
În acest loc, Ain Karem, încă din veacul al V-lea, Patriarhia de Ierusalim a ridicat două sfinte biserici. Una este a Vizitării şi alta a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste două sfinte locaşuri astăzi sunt romano-catolice şi prin veacuri ele au trecut prin multe încercări.
Biserica Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta, de prin secolul al XII-lea, este a Bisericii Romano-Catolice. O icoană mare - de un realism ce nu are mare lucru în comun cu frumuseţea şi asceza icoanei bizantine - ilustrează momentul întâlnirii providenţiale dintre cele două Sfinte Femei: Preacurata Fecioară Maria şi Sfânta Elisabeta. Una este Maica Fiului lui Dumnezeu, cealaltă maica Înaintemergătorului Domnului. Una este Maica Luminii, cealaltă - Elisabeta, maica „Sfeşnicului Luminii , cea care a primit din preaplinul Luminii.
Locul Vizitării este astăzi unul plin de pelerini care vin şi se umplu de Duh Sfânt, asemeni Elisabetei. Aici, Maica Domnului a rostit una dintre cele mai frumoase cântări de laudă către Dumnezeu: „Măreşte suflete al meu pe Domnul”, devenită imn în cadrul slujbelor noastre.
Mărturiile pelerinului rus despre „Izvorul din vie”
În vechime, prin veacurile IV-V, pământul ce astăzi este aşezarea Ain Karem (se traduce prin „Izvorul din Vie”) era folosit drept cimitir şi arheologii au constatat că aici, la Ain Karem, au fost îngropaţi mulţi martiri, localitatea fiind situată la câţiva kilometri de Ierusalim. Se crede că între veacurile V-VII, pe locul actualei biserici romano-catolice (a Vizitei) ar fi existat una bizantină şi ea fusese înălţată în amintirea Sfintei Elisabeta.
Într-o scriere georgiană destul de veche, de prin veacurile VI-VII, se face menţiunea că în vechime, ziua de 28 februarie era una foarte importantă pentru iudeii, ei pornind de la Ierusalim înspre „oraşul Eucharim”, unde era sanctuarul Sfintei Elisabeta, pe care o sărbătoreau cu mult respect.
Cercetătorii spun că în momentul sosirii cruciaţilor, la Ain Karem erau două sanctuare. Astăzi, la Ain Karem mai există un loc la fel de mult căutat de pelerini, anume Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Aici unde părinţii Sfântului Ioan Botezătorul - Elisabeta şi Zaharia - aveau casa, acum sunt două biserici, cu siguranţă ridicate pe locul bisericilor bizantine din veacurile IV-V.
Consemnări din veacul al XII-lea ce aparţin pelerinului rus Daniel Stareţul întăresc tradiţia: „Casa lui Zaharia se afla la poalele unui munte, puţin mai la vest de Ierusalim. La această casă a venit Maria la verişoara ei Elisabeta, în această casă s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Se intră în biserică printr-o poartă înaltă, în stânga e o mică peşteră unde a fost născut Sfântul Ioan Botezătorul…”
Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul a fost ridicată de cruciaţi pe la 1187; musulmanii arabi au transformat-o în han; a fost şi adăpost pentru vite, iar prin veacul al XVII-lea (şi până astăzi) este în grija franciscanilor, a Bisericii romano-catolice.
Cu ocazia săpăturilor arheologice de la mijlocul celui de-al XX-lea veac (1941-1942), cercetătorii au descoperit aici urme ale unor construcţii din perioada ocupaţiei romane, dar şi alte vestigii, parte din ele se văd şi astăzi.
Dincolo de mărturii, Ain Karem - cu cele două sfinte altare (mai există o biserică rusă şi alta grecească) - este un loc plin de sfinţenie, iar rugăciunea şi credinţa dau dreptmăritorului creştin - ce ajunge în Ţara Făgăduinţei - o altă dimensiune a existenţei imediate, cea cerească. În acest pământ, la „Izvorul din vie”, Elisabeta, mama Înaintemergătorului Domnului, „s-a umplut de Duh Sfânt...” Şi noi asemenea.
Explicaţii foto:
1. Texte biblice scrise în toate limbile pământului ce sunt aşezate în curtea Bisericii „Vizitei”
2. Biserica Vizitării Fecioarei Maria la Elisabeta
3. Ain Karem - vedere de ansamblu
