Premergător Duminicii de ieri, a Înfricoşătoarei Judecăţi, creştinii de la Dunărea de Jos s-au rugat în biserici pentru cei din veac adormiţi, şi-au pomenit morţii în ziua Moşilor de iarnă, iar ieri s-au regăsit în rugăciune.
Sub privirile Pantocratorului din Catedrala Episcopală a Galaţilor, ieri, gălăţenii au primit nu numai rugăciunea, dar şi predica plină de poveţe pe care Hristos - prin slujitorul Său, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos - a rostit-o.
Tema Evangheliei (vezi Matei 25, 31-46) este una ziditoare de suflet şi ni-L înfăţişează pe Hristos-Domnul în străinul sărman din stradă, în bolnavul părăsit (de rude) în spital, chiar şi în aproapele care îşi ispăşeşte pedeapsa în închisoare.
Hristos suferă ori de câte ori am putea ajuta şi nu o facem, ori de câte ori îi supărăm pe cei din jur, ori de câte ori clevetim pe aproapele, ori de câte ori nedreptăţim pe cineva.
Evanghelia aceasta a Înfricoşătoarei Judecăţi nu are în vedere - cum suntem înclinaţi să credem - judecata omenească pe care noi pământenii credem că se cuvine să o facem aproapelui nostru; abia atunci ne afundăm şi mai mult în păcat.
„Judecata întotdeauna o face Dumnezeu. Evanghelia de astăzi corectează atitudinea noastră şi ne aminteşte că adeseori îi desconsiderăm pe cei mici, pe cei neînsemnaţi, că ne întâlnim doar pentru activităţi, pentru socoteli extrem de mărunte”.
„Aproapele nostru este tot omul nebăgat în seamă, iar acest om este adesea flămând, gol, bolnav, este străinul care nu are nimic, este cel care stă în celulă... Tema judecăţii aproapelui nostru este tema judecăţii viitoare pentru faptele noastre pe care le facem sau nu le facem în slujirea aproapelui nostru”, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Raportându-se la învăţătura Bisericii Dreptmăritoare şi mai ales la învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiereul nostru a adăugat că nimeni nu scapă de judecata lui Dumnezeu, iar cei care au slujit pe cei necunoscuţi (în sensul de străini familiei sale, deşi nici pe aceştia nu trebuie să-i abandonăm!) aceia vor fi „înconjuraţi de lumină şi slavă”.
„Lumina şi slava lui Dumnezeu nu sunt înfricoşătoare, ci liniştitoare, sunt axul dreptăţii lui Dumnezeu. A doua venire a lui Hristos nu va fi ca prima în Peştera de la Betleem”.
„A doua venire a lui Hristos va fi cu lumină şi slavă, iar cea care va fi luminată de Duhul Sfânt este conştiinţa noastră. Judecată uşoară vor avea doar cei care au împlinit voia Domnului după puterile lor...”
Înalt Prea Sfinţitul Casian a cuvântat despre scopul venirii Fiului Omului între noi, pământenii, „nu ca să I Se slujească, ci ca să slujească”.
Făcând trimitere la predica Prea Fericitului Părinte Daniel, am reţinut că „judecata o vom primi faţă de indiferenţa pe care o manifestăm faţă de suferinţa altora”.
De aceea, vocaţia noastră, a creştinilor, trebuie să decurgă din cea a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi „cel ce vrea să fie mai mare între toţi, să fie tuturor slugă!” „A-l sluji pe aproapele înseamnă a fi împreună slujitor cu Domnul, împreună căutător al dreptăţii cu El”.
De aceea, bine este să facem fapte de care să nu ne înfricoşăm; să sfinţim timpul vieţii pământeşti cu rugăciunea, cu faptele luminii, pentru ca atunci când vom ajunge în faţa lui Dumnezeu să fim aşezaţi de-a dreapta Tatălui Ceresc.
