Deunăzi, la Catedrala Arhiepiscopală a Galaţilor, între creştinii care treceau să se închine la Sfintele Moaşte - din istoricul sfânt locaş - se afla şi un grup de copii.
Din vorbă în vorbă, am aflat că erau elevi ai Şcolii din Ţibăneşti, judeţul Brăila. Însoţiţi de preoţii din sat, ei veniseră în pelerinaj la Catedrala „Sf. Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Nicoale” din Galaţil, sfânt locaş ce îndeplineşte rol de reşedinţă arhiepiscopală.
Loc unde slujesc între cer şi pământ, în divină armonie, Dumnezeu, Maica Domnului, Toţi Sfinţii, prin Arhiereul locului. Pelerinii vin la Sfânta noastră Catedrală nu numai pentru că este reşedinţă eparhială, ci şi pentru că mănăstirea din centrul Galaţilor ne spune slava şi măreţia lui Dumnezeu pe pământ.
În plus, încă de la finalizarea picturii, Catedrala noastră a fost declarată model între toate catedralele din ţară, pentru calitatea şi frumuseţea picturii bizantine.
De aceea, un pelerinaj pentru copii noştri este, deodată, o lecţie de istorie şi una de sfinţenie, motiv pentru care mulţi profesori de religie şi preoţi din Eparhia Dunării de Jos o includ în programele catehetice.
„Noi, la parohie (la Ţibăneşti), participăm la un program de catehizare care se cheamă ˝Hristos, împărtăşit copiilor˝ şi acesta este motivul pentru care, periodic, preoţii noştri ne duc şi în pelerinaj”, ne-a spus Iulian Cazan, un copil în vârstă de 11 ani, elev al Şcolii din satul Ţibăneşti (clasa al IV-a), judeţul Brăila.
„Am mai mers în pelerinaj la Mănăstirea de la Lacu Sărat, dar Catedrala din Galaţi este impresionantă... Dumnezeu şi Sfinţii din icoane parcă ne vorbesc”.
„Biserica e mama noastră”
Fiindcă şi ochii micilor pelerini vorbeau, i-am întrebat ce înseamnă pentru ei Biserica? „Biserica este mama noastră, Biserica este casa lui Dumnezeu, ne-a răspuns prompt Adrian Radu, în vârstă de 10 ani.
La cursuri - când ne vorbeşte părintele despre Dumnezeu – facem lecţii. În Biserică însă este adevărata trăire creştinească, la Liturghie trăiesc cele mai frumoase şi mai înălţătoare momente”.
L-am întrebat pe Adrian unde a auzit prima dată de Dumnezeu şi parcă avea răspunsul pregătit:
„Acasă, la mama. Aveam trei ani când îmi amintesc clar că am mers la Biserică de mână cu mama. Acum mă hrănesc mai mult la ora de religie, la programul Hristos împărtăşit copiilor şi, în perioadele de post, când mă împărtăşesc...”.
„Îmi place la ora de religie, dar îmi plac şi momentele când vin la Biserică, ne-a mărturisit Alina Petronela Bibicu, elevă la aceeaşi şcoală. Eu mi-aş dori să avem un cerc de pictură şi să pictez icoană bizantină...”.
Cei 13 copii erau însoţiţi de preoţii de la cele două biserici din satul Ţibăneşti - părintele Vlad Dumitrache şi părintele Dan Nicolae Tudor - care au asistat discret la convorbirile noastre.
Le-am surprins mulţumirea că sămânţa - adică, Cuvântul Evangheliei - pe care au semănat-o în sufletul acestor copii începe să rodească.
„Hristos este împărtăşit copiilor” ne-au dovedit-o din plin toţi micii pelerini din Ţibăneşti, dar şi nenumăraţii copii pe care i-am întâlnit de atâtea ori la programele catehetice din parohiile noastre.
Ce reiese foarte clar este faptul că „nu trebuie să trimitem copilul singur la Biserică, ci trebuie să-l ducem de mână până el va învăţa drumul, calea către Hristos”, recomanda adeseori Arhiereul locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian.
