Am călătorit spiritual prin locurile prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut, locuri sfinţite de prezenţa Maicii Domnului şi a Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul - Cel născut fără de păcat „din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, cum mărturisim în Simbolul de credinţă niceo-constatinopolitan.
Rămânem fideli Sfintelor Evanghelii şi continuăm călătoria noastră spirituală la apa Iordanului, unde, scriu Scripturile, Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului, L-a Botezat şi L-a arătat lumii pe Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul.
Ajuns-am şi noi la râul Iordanului, unde - la vârsta de treizeci de ani, vârsta deplinei maturităţi pentru un bărbat - Mântuitorul a venit să Se Boteze, deşi era fără de păcat. Astăzi, cei care merg în pelerinaj în Pământul Făgăduinţei, pot vedea Iordanul şi chiar pot intra în apa Iordanului, la Yardenit.
Un loc amenajat special, unde totul este ultramodernizat şi amenajat. Pe malul apei, grupuri masive de pelerini din toată lumea contemplă creaţia. Mulţi protestanţi, îmbrăcaţi în alb vin să se boteze.
Noi însă, dreptmăritorii creştini, oameni botezaţi încă din pruncie - în numele Prea Sfintei Treimi - avem un moment de răgaz şi preaslăvim Treimea de viaţă dătătoare.
Atunci, deasupra apei Iordanului, Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, s-a arătat, a strălucit în chip de porumbel deasupra Mântuitorului. Rememorăm acel moment la „prezentul continuu al lui Dumnezeu”, fiindcă într-un anume fel, apa Iordanului a devenit şi pentru noi, prin Fiul lui Dumnezeu, apa botezului.
Botezul Domnului săvârşit de „Sfeşnicul Luminii”
Naşterea Domnului a avut loc în vremea împăratului Irod cel Mare (37-4 î. Hr), pe când Botezul Domnului, în vremea (unui alt) lui Irod Antipa, mai târziu cu 30 de ani.
Păcatul se înmulţise în rândul poporului ales, iar Sfântul Ioan Botezătorul - care se nevoise treizeci de ani în pustie - coboară la Iordan şi îşi cheamă confraţii evrei „…la botezul pocăinţei întru iertarea de păcate”.
Poporul ales aştepta de veacuri pe Mesia şi noi ştim că Naşterea Pruncului Iisus în Betleemul Iudeii fusese mare minune şi taină... Poporul iudeu era în aşteptarea lui Mesia.
Fariseii îl întreabă pe Ioan Botezătorul dacă nu cumva „el este Hristosul?” (Ioan 1, 25).
„Înger în trup”, smeritul Ioan Botezătorul îi anunţă pe iudei că rostul lui este să „gătească calea Domnului”, să facă drepăte cărările Lui”; „Eu botez cu apă, dar în mijlocul nostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel ce vine după mine, Care este înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei” (Ioan 1, 26-27).
Despre Botezul Domnului nostru Iisus Hristos ne relatează toţi cei patru evanghelişti. Atât sinopticii - (sinoptice, adică relatări asemănătore încât pot fi aşezate pe coloane paralele şi privite simultan): Matei (3, 1-3; 11-17); Marcu (1, 1-11); Luca ( 3, 15-22) - cât şi Sfântul Evanghelist şi Apostol Ioan (1, 26-34) ne informează despre Botezul Fiului lui Dumnezeu - Cuvântul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, că a fost Botezat în apa râului Iordan.
Sfinţii Evanghelişti ne relatează că evenimentul l-a constituit nu numai Botezul Domnului, ci şi producerea unei „Teofanii” (în Apus se numeşte „Epifanie”), când deasupra Mântuitorului a strălucit Duhul Sfânt - a Treia Persoană a Sfintei Treimi.
În acel moment, glasul Tatălui din Ceruri s-a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3,17). Spun Sfinţii Părinţi că prin Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, îndată ce S-a Botezat Iisus - a doua Persoană a Prea Sfintei Treimi - Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel; acum este revelată a Treia Persoană a Treimii.
Sfinţii Părinţi ne spun că prin Teofania de la Iordan este revelată, confirmată Prea Sfânta noastră Treime, fundamentul vieţii noastre spirituale.
În slujba Bobotezei, una dintre cele mai frumoase, Sfântul Sofronie al Ierusalimului Îl numeşte pe Mântuitorul Iisus Hristos (asemeni Sfântului Ioan Evanghelistul) Lumina cea adevărată, cum Însuşi Mântuitorul S-a numit pe Sine.
Şi Lumina a fost arătată lumii nu de oricine, ci de un „înger în trup”, de Sfântul Ioan Botezătorul numit în aceeaşi slujbă „Sfeşnicul Luminii”. Sfântul Ioan Botezătorul, înţelegându-şi rostul, a venit să-L arate lumii pe Mesia, „Mielul lui Dumnezeu”, Cel Care din veci „ridică păcatele lumii” (Ioan 1,29).
El ne-a prevenit că botezul pe care-l practica el (Ioan) este al pocăinţei, al mărturisirii de păcate. Botezul în Duh făcut şi instituit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos aduce nu numai mărturisirea de păcate, ci şi iertarea lor.
Într-un anume fel, din acest moment al Botezului Domnului, Iordanul a devenit şi pentru noi locul naşteri noastre în Hristos, naştere spirituală din apă şi din Duh.
Pentru că venirea Lui la Iordan „este o bună venire”; prin Iisus Hristos Mântuitorul am fost şi noi sfinţiţi, îmbrăcaţi cu putere de Sus. Prin El, am primit Sfânta Taină a Botezului, pecetea harului Duhului Sfânt.
Cu Lumina Duhului lui Dumnezeu ne-am ridicat din veacul păcatului şi ne-am luminat trupul şi sufletul cu lumina cunoştinţei.
Iordanul - Format din trei izvoare
Iordanul este principalul râu al Palestinei şi această apă curgătoare stăbate de la Nord la Sus întreg Pământul Făgăduinţei. Sunt trei izvoare care se unesc în apele Iordanului. Despre acest loc al Botezului Domnului avem menţiuni şi în Vechiul Testament.
Numele Iordan înseamnă „râul care curge în adâncime” şi vine de verbul „iarad” - „el a coborât”. Cel care vine de la nord este râul Hasbei, care izvorăşte la poalele Munţilor Hermon. La apus de acesta izvorâşte dintr-un deal vulcanic râul Dan sau Iordanul Mic.
Din acest râu se formează Iordanul, deşi este cel mai scurt. Banias (sau Panias) are izvorul în Munţii Libanului, în apropierea localităţii cu acelaşi nume; ultimele două se întâlnesc în vechiul lac (acum nu mai există Hule sau Meron), până se unesc.
Cele trei izvoare trec prin Lacul Galileii (sau Ghenizaret), apoi se îndreaptă spre vest, apoi spre sud până la vărsarea în Marea Moartă. În linie drepată, distanţa de la izvor la vărsare a Iordanului este de 140 de kilometri, dar după drumul sinuos ea se triplează.
Debitul acestui râu este în funcţie de anotimp, de cât de ploios sau secetos este. Între cele două bazine hidrografice, cel al Iordanului este al doilea ca importanţă în Israel, după cel mediteranean.
Grupurile organizate de pelerini care merg în Ţara Sfântă au ocazia să vadă Iordanul, de regulă, la Yardenit. Am văzut multe grupuri de protestanţi care se botează în legea lor, îmbrăcaţi cu cămăşi albe. Îi punem în temă pe viitorii noştri pelerini că vor fi îmbiaţi să cumpere şi ei astfel de cămăşi; din punctul nostru de vedere, le spunem că la mijloc este o frumoasă afacere comercială.
Veţi constata însă că Iordanul despre care se zice că este mâlos, este, de fapt, foarte curat, nepoluat; pe maluri are perdele de arbori de tamarixi, plopi albi, sălcii, terebinţi…, iar deasupra apelor Duhul Sfânt.
Şi dacă în partea de est Iordanul primeşte mai mulţi afluenţi, la vest dinspre ţara Iordanului, primeşte ca afluent doar pârâul Cherit, ce-şi are izvorul în Munţii Efraim.
În apropierea văii acestui pârâu s-a nevoit Sfântul Proroc Ilie şi era hrănit de un corb; pârâul Cherit se varsă în Iordan în apropiere de Ierihon.
În vremea lui Iosua, israeliţii au înfruntat apa Iordanului când au trecut în Canaan (vechea denumire a Palestinei).
Pentru noi este important acest râu, pentru că aici a fost Botezat Fiul lui Dumnezeu de către „cel mai mare proroc născut din femeie” - Sfântul Ioan Botezătorul. Şi aici a început naşterea noastră în Duh.
