* La Catedrala Galaţilor, rugăciunea începe la ora 18.00 *
De luni a început Postul Mare, perioadă în care creştinii sunt chemaţi în sfintele biserici pentru a participa la călătoria spirituală pe drumul Învierii.
Vom parcurge cele patruzeci de zile cu post, cu rugăciune şi cu fapta bună, pentru ca, în Săptămâna Mare, cu şi mai multă rugăciune să-L însoţim pe Mântuitorul în Ierusalim, pe Drumul Golgotei, prin patimi şi Răstignirea de pe cruce spre Înviere.
Începând de luni şi până joi, creştinul are posibilitatea să participe la Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul. În sfintele biserici, rugăciunea începe la ora 17, iar la Catedrala Arhiepiscopală la ora 18.
Această perioadă densă în rugăciune este un bun început pentru ca tot omul credincios sau mai puţin credincios (dar care doreşte să schimbe ceva în viaţa interioară) să-şi amintească şi să-şi reconsidere rostul lui în această lume trecătoare.
Schimbarea trebuie să nu fie una vestimentară, în sensul că în această perioadă îşi pune haine cernite, eventual cenuşă în cap, precum iudeii; schimbarea trebuie să vizeze înnoirea sufletului, iar la această stare nu se poate ajunge decât cu smerenie, prin propria voinţă a omului de a renunţa la gândurile rele, la vorbele urâte şi calomniatoare, la faptele reprobabile.
Postim 40 de zile şi nu e bine să facem caz din această atitudine a noastră care, pe vremea bunicilor şi străbunicilor noştri, era una firească. Aproape toată comunitatea dintr-o aşezare rurală parcurgea Postul Mare cu dorinţa de a mai face un pas pe drumul mântuirii, de a mai îndepărta zgura din sufletul omului împovărat de păcate.
Postul trebuie privit ca o „înnoire şi o îmbogăţire spirituală prin smerenie şi pocăinţă sinceră”; totodată, nu trebuie abandonată nici „legătura dintre post ca înfrânare de la hrana materială şi post ca înfrânare de la păcat”, ne învaţă Prea Fericitul Patriah Daniel (în volumul „Foame şi sete după Dumnezeu, înţelesul şi folosul postului”).
Semnificaţia numărului 40
Postim 40 de zile în amintirea celor 40 de zile pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a ţinut în pustie, după ce Sfântul Ioan Botezătorul L-a Botezat la râul Iordan.
Tot 40 de zile a postit şi Moise înainte de a primi „tablele Legii” pe Muntele Sinai.
Numărul 40 este mult mai des întâlnit în Sfânta Scriptură: 40 de zile şi 40 de nopţi a durat şi Potopul (Facere 7, 4, 12,17). Sfinţii Părinţi spun că acest eveniment a avut drept efect „distrugerea vechii generaţii păcătoase şi ridicare din Noe a unui nou neam omenesc”.
Tot 40 de ani, poporul lui Israel a fost purtat prin pustie, „până când s-a sfârşit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului” (Numeri 32, 13, în Vechiul Testament).
Sunt şi alte referinţe, dar noi, creştinii, avem posibilitatea ca în această perioadă să lepădăm omul cel vechi din noi, omul cu fel de fel de păcate, prin curăţarea minţii de gândurile rele.
Astfel, perioada de 40 de zile de post este prielnică transformării şi înnoirii noastre în duh. Postul nu doar evocă, nu aduce aminte de evenimente trecute, ci de cele prezente şi de cele viitoare.
Mai mult, „postul împlică participarea la viaţa şi lucrarea lui Hristos în om”, ne învaţă Prea Fericitul Patriah Daniel.
