Majoritatea gălăţenilor nici nu ştiu de existenţa lui, darămite să-l fi văzut. Poate, din goana trenului, care trece la câţiva metri distanţă când străbate Fileştiul, cineva să îşi fi pus întrebarea ce reprezintă.
Cavoul celebrului doctor Aristide Serfioti este un monument de o frumuseţe rară, o construcţie impunătoare, care îţi dă fiori.
Un monument lăsat în paragină
Impresionat, un gălăţean iubitor de istorie, Gabriel Ene, ne-a atras atenţia asupra acestui monument pe care îl paşte o soartă tragică.
Ridicat în 1880, monumentul zace în curtea bisericii „Sfânta Treime” din Fileşti, nefiind inclus în niciun circuit turistic. Nici nu ar avea cum deocamdată, pentru că se află într-o stare deplorabilă, timpul punându-şi serios amprenta asupra construcţiei.
Şi, mai cu seamă în ultimii ani, monumentul are parte de indiferenţă, fiind lăsat pradă ploilor care îl macină centimetru cu centimetru. Terasa care acoperă cavoul propriu-zis a suferit infiltraţii, iar apa curge şiroaie pe pereţi şi macină totul înăuntru.
Picturile murale, de o frumuseţe rară, abia se mai ghicesc din mucegaiul care a prins bine rădăcini. Fierul de la ferestre şi de la uşi mai are puţin şi va fi cuprins de rugină, iar altarul, unic prin lucrătura fină, e şi el afectat.
În exterior, vântul şi ploile şi-au făcut „datoria” în ultimii ani, furând pe ici pe colo câte un colţ de istorie.
„Monumentul se degradează pe zi ce trece. Infiltraţiile reprezintă acum cea mai mare problemă, pentru că apa distruge tot ceea ce a mai rămas în interior”.
„Dacă s-ar găsi o variantă pentru a repara terasa care acoperă cavoul ar fi extraordinar pentru că s-ar opri degradarea. Apoi ar putea urma o refacere a monumentului, însă prioritară este oprirea infiltraţiilor”, spune preotul paroh al bisericii „Sfânta Treime”, în curtea căreia se află monumentul.
Destin trist
Din păcate, însă, se pare că soarta cavoului Serfioti e pecetluită pentru perioada imediat următoare. Situaţia juridică incertă a monumentului şi eterna lipsă de fonduri trasează un viitor imediat destul de sumbru.
Conducerea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural (DCCPNC) Galaţi spune că deocamdată nu poate face nimic pentru oprirea degradării cavoului şi cu atât mai puţin pentru reabilitarea lui.
„În primul rând nu se ştie cine sunt proprietarii, iar acest lucru este esenţial pentru că noi nu putem face nimănui vreo adresă. El se află în curtea bisericii, dar, teoretic, ar aparţine moştenitorilor familiei Serfioti, care sunt probabil în Grecia”, susţine directorul DCCPNC, Sergiu Dumitrescu.
Însă chiar dacă s-ar rezolva problema proprietăţii, iar autorităţile locale şi cele centrale s-ar putea implica în reabilitarea monumentului, ar apărea, evident, problema banilor.
„Nu avem fonduri pentru aşa ceva. Am mai încercat să fac rost de bani şi pentru alte monumente din Galaţi, din centrul oraşului, dar nu am avut sorţi de izbândă. Ca monumentul de la Fileşti mai sunt cu zecile în Galaţi care aşteaptă reabilitare”, mai spune directorul Sergiu Dumitrescu.
Aşadar, soarta monumentului pare stabilită pentru viitorul imediat şi chiar pentru cel îndepărtat. O reabilitare ar fi imposibilă, iar includerea lui într-un circuit turistic e de-a dreptul de domeniul fantasticului. Câte ceva despre monument, istoria locului şi a celui care l-a ridicat poate va mai înduioşa pe cineva.
Descrierea cavoului
„Cavoul familiei doctorului Aristide Serfioti, aflat în curtea bisericii din Fileşti, este o construcţie impunătoare, de plan bazilical, alcătuită din două nivele: unul la demisol, iar celălalt de forma unei terase în trepte. Dispune pe laturi şi de o fortificaţie prevăzută cu metereze”.
„Pe latura de răsărit a terasei se înalţă partea cea mai interesantă a cavoului, o adevărată bijuterie artistică cioplită în piatră. Ansamblul arhitectural de la acest nivel, construit în stil neoclasic, este alcătuit dintr-o încăpere centrală, cu deschideri spre răsărit şi apus, şi două abside laterale”.
„Construcţia în sine, prin volumele aerodinamice conţinute, prin formele suple, sprintene, armonios închegate, dă senzaţia de înălţare, de perfectă verticalitate, de forţă ascensională. În încăperea de la intrare se află mormintele confecţionate din marmură albastră ale unora dintre rudele doctorului Serfioti”.
„Pereţii şi tavanul sunt pictaţi în tehnica frescă, cu culori vii, o mărturie a măiestriei pictorului. În camera mortuară a ctitorilor, pe peretele de la est, se află o troiţă, confecţionată din marmură albă de Carrara. Arcada troiţei se sprijină pe două coloane, toate fiind sculptate, reprezentând motive vegetale”.
„În interiorul troiţei se află o icoană pictată pe lemn, reprezentând Sfânta Treime. Pe laturile dinspre sud şi nord, ferestrele, executate din fier forjat, au vitralii”.
„În mijlocul camerei mortuare se află mormântul doctorului Aristide Serfioti, acoperit cu o placă de marmură albastră. Alături, se află mormântul soţiei (în memoria căreia a fost ridicat întreg ansamblul), piatra de mormânt, confecţionată tot din marmură albastră, având forma unui sicriu”, se arată într-o descriere a monumentului, realizată de specialiştii DCCPNC Galaţi.
Cine a fost doctorul Serfioti
Conform unor informaţii culese din surse on-line, doctorul Aristide Serfioti s-a stabilit în Galaţi în anul 1853.
Aristide Serfioti era originar din Grecia. S-a născut în localitatea Hydra, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă.
În 1863, împreuna cu alţi 8 medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881.
A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în războiul pentru independenţă de la 1877-1878.
Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a Il-a, oferit de regele Prusiei etc.
Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha.
Aici a construit în 1880 Biserica cu hramul „Sfânta Treime” pe locul alteia din vălătuci, cu hramul „Sf. Nicolae”, datând de la 1845. Câteva icoane foarte valoroase, pictate pe lemn, se mai păstrează astăzi în biserica actuală.
A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul de la Fileşti, alături de soţia sa.
Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”.
Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, care se acordă din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale.
Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.
Explicaţii foto:
1 – Cavoul Serfioti
2 - Interiorul cavoului este superb, dar este degradat
3 - Ferestrele sunt lucrate din fier forjat şi au vitralii
4 - Altarul este lucrat în marmură albă de Carrara
