* (autodenunţ) *
Nu mă ronţăie viermele invidiei,
cum din mere, sau din vişine,
sau din grinzile aşezate
să dureze şi să sprijine
o casă, un pod ori o galaxie…
nu mă otrăveşte nici un venin,
fiindcă nimic din ce-i omenesc
nu mi-i străin!
Nu ştiu ce o fi gaura de vierme,
dar am auzit că poate fi salvare
pentru cel care ucide zâmbind
şi se teme că moare
şi vrea să fugă în alt univers,
cu toate mofturile lui viermănoase…
nu mă tem, pentru că poetul este
un vierme de mătase!
