* Cu parfumul Dreptei credinţe *
Continuăm pelerinajul nostru spiritual în biblicul Ierihon, aşezare între cele mai vechi de pe pământ ce numără între 7000 şi 8000 de ani.
Situat la graniţa dintre Israel şi Iordania, zidurile acestui oraş au văzut şi au îndurat multe; însă Ierihonul a fost onorat şi de prezenţa în Trup a Fiului lui Dumnezeu-Cuvântul.
Considerat „cel mai de jos oraş din lume”, în timpurile mesianice, când Fiul lui Dumnezeu Cuvântul S-a coborât pe pământ pentru ca pe om să-l îndumnezeiască, la Ierihon s-au întâmplat mari minuni, înalte chemări, decisive convertiri.
În vechiul oraşul cu parfum de Trandafir, la două milenii de la Întrupare, noi am căutat şi am redescoperit parfumul şi faptele Drepteicredinţe.
Ierihonul în vremea Mântuitorului
În vremea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Ierihonul era un important centru vamal, iar de aici Fiul lui Dumnezeu l-a chemat la misiune pe „Zaheu vameşul”.
Astăzi, tot pelerinul merge la Ierihon să se închine şi să se sfinţească la Biserica Greco-Ortodoxă şi „Dudul lui Zaheu”, copac aflat în curtea acestui aşezământ.
Tot la Ierihon este cel mai important Centru de Spiritualitate Ortodoxă Românească din Ţara Sfântă, centru dorit de câteva generaţii ale Ortodoxiei Româneşti, ridicat prin jertfa ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române şi a milioanelor de pelerini care au ajuns la Ierihon. Cu gândul la cele prezente şi viitoare, să ne întoarcem la vremurile biblice, sfinte şi sfinţitoare.
„Dudul lui Zaheu”
La Ierihon, „Dudul lui Zaheu” (numele cu care-l prezintă Apostolul şi Evanghelistul Luca) este locul unde poposeşte mai întâi pelerinul român.
Este locul reţinut de evangheliştii sinoptici unde a avut loc providenţiala întâlnire dintre Zaheu vameşul - viitorul Apostol şi Evanghelist Matei - şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Zaheu - vameşul convertit la Dreaptacredinţă care ne-a lăsat una dintre cele mai frumoase pilde de viaţă în Hristos şi una dintre cele mai grăitoare Cărţi Sfinte, Evanghelia după Matei.
Despre întâlnirea providenţială aflăm de la însuşi Evanghelistul Matei, fost şef de vamă, echivalentul postului de perceptor de astăzi, un om bogat, dar care se dovedeşte a fi smerit. Iisus vine la Ierihon, după ce îl vindecaseră în mod supraomenesc pe slăbănogul din Capernaum.
Pe fondul acestei minuni, Fiul Omului era cinstit, dar şi hulit, respectat şi vânat de farisei şi cărturari... Însă mulţimile „s-au înspăimântat şi L-au urmat pe Dumnezeu” (Matei 9, 8).
„În fuga aceasta după neobişnuit a iudeilor şi a neamurilor, ca şi astăzi, de altfel, un om bogat, un vameş şi nu orice vameş, ba chiar şef de vamă, pe nume Zaheu, Îl urmează pe Hristos, ne atenţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian, în Duminica vameşului şi fariseului...”.
„Răspunzând chemării Mântuitorului, vameşul s-a smerit, şi-a reconsiderat atitudinea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni”.
Vameşul a mers după El...
„Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: ˝Vino după Mine˝. Şi ridicându-se a mers după El”, ne relatează chiar Evanghelist Matei (Matei 9,9).
Şi Matei a mers după Iisus, ba chiar a fost onorat de înalta chemare a Fiului lui Domnezeu, Care a mers şi a stat la masă „cu mulţi vameşi şi păcătoşi”.
Mai multe informaţii aflăm de la Sfântul Evanghelistul Luca, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, care nu L-a cunoscut direct pe Mântuitorul.
Apostolul Luca ni-l prezintă pe vameşul Matei cu numele de „Zaheu vameşul” şi ne arată dimensiunea spirituală a omului bogat, a vameşului care a furat, a făcut multe nedreptăţi faţă de semenii săi pentru a fi pe placul autorităţii Imperiului Roman care, pe atunci, stăpânea vechea Palestină...
„Şi intrând (Iisus) în Ierihon”..., a văzut un bărbat cu numele Zaheu, care „era mai marele vameşilor şi era învăţat”.
Şi Zaheu, mic de statură, dorind să-L vadă pe cel care făcuseră atâtea minuni, care vindecaseră atâţia bolnavi, a urcat şi-L privea pe Iisus dintr-un „sicomor” (smochin sau dud).
Văzându-l, Mântuitorul l-a chemat ca el să se înalţe mai... Sus. „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”.
În casa lui Zaheu, Mântuitorul a stat la masă cu vameşii şi alţi păcătoşi, scandalizându-i pe farisei şi cărturari. În acest context, Evanghelistul Luca ne prezintă un vameş smerit, care îşi recunoaşte şi îşi mărturiseşte păcatele spre vindecare:
„Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19,8).
Într-un anume fel de Dumnezeu ştiut, Zaheu şi-a venit în fire... Chiar numele de Zaheu în ebraică (Zakkai) are sensul de „cel curat”, „cel nevinovat”, chiar „cel drept”.
Exegeţii sunt de părere că această convertire a lui Zaheu vameşul are loc în al doilea an al propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos.
Ierihonul este pentru pelerinul Dreptmăritor locul unde Mântuitorul l-a trezit la Dreptate şi Adevăr pe Zaheu vameşul, Apostolul Matei martor direct al propovăduirii, al pătimirii, al Răstignirii, Învierii şi Înălţării la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
El a scris mai întâi Evanghelia sa (vestea cea bună) în aramaică, limbă în care comunicau contemporanii săi şi în care a propovăduit şi Mântuitorul, mai târziu a scris despre cele văzute, cele auzite şi trăite şi în limba greacă.
Centrul de Spiritualitate de la Ierihon - oază a Ortodoxiei Româneşti
La Ierihon există şi un Centru de Spiritualitate al Patriarhiei Ortodoxe Române, cu centru de pelerinaj şi o biserică somptuoasă, edificiu impregnat de spiritualitatea ortodoxă Română, aşezământ românesc aşezat în plin deşert iudaic.
Acest vis a fost împlinit din dorinţa mai multor ierarhi şi rugători care s-au nevoit în Ţara Sfântă prin veacuri.
Abia la cumpăna dintre milenii a fost posibil acest fapt „şi el a pornit, menţiona Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înalt Prea Sfinţitul Casian, prin dania unui român aşezat la Ierihon, pe nume Dumitru Samoilă, care a donat 1000 metri pătraţi pentru ca Ortodoxia Românească să aibă şi acolo un punct de referinţă.
Între timp au mai fost cumpărate alte terenuri din jur pentru a asigura spaţiul necesar celor 4500 mp de zidire materială”.
Centrul de Spiritualitate Românească de la Ierihon s-a concretizat după zeci de ani de dorinţe şi demersuri.
Pe 5 ianuarie 2000 a fost aşezată piatra de temelie la Casa Pelerinilor, iar în 8 ianuarie 2000 s-au sfinţit prestolurile bisericii mari, iar cel care a împlinit aceasta a fost vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist.
Acest fapt este menţionat pe frontispiciul bisericii de la Ierihon. O mândreţe de biserică, ridicată la vremea pelerinajului nostru (octombrie 2007) şi care are hramurile „Naşterii Domnului” şi al „Tuturor Sfinţilor”.
La data sfinţirii, alături de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist au fost prezenţi la Ierihon actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos şi Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Mitropolit al Banatului, plus patru sute de pelerini veniţi din România.
De atunci şi până astăzi, eforturile comunităţii călugăreşti (de maici) din Ierihon, ale pelerinilor şi ale Patriarhiei Ortodoxe Române sunt mari pentru a finaliza lucrările acestui edificiu de rugă şi jertfă românească.
De regulă, pelerinii români merg şi lasă la Ierihon - sau pe Muntele Tabor, unde avem o biserică românească sau la Hozeva - un pomelnic şi un bănuţ, jertfă nesângeroasă pentru dăinuirea Drepteicredinţe, pentru mântuirea noastră din neam în neam.
Explicaţii foto:
1: Biserica Românească din Ierihon
2: Dudul lui „Zaheu vameşul”, locul întâlnirii vameşului cu Mântuitorul Iisus Hristos
