* Interviu cu cercetătorul Florin Marinescu, profesor la Centrul de Cercetări Neogreceşti din Atena-Grecia *
Zilele din urmă, la invitaţia Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos s-a aflat la Galaţi cercetătorul Florin Marinescu, de la Centrul de Cercetări Neogreceşti din Atena.
Este născut (în 1946) în România, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti (1969), unde a susţinut şi doctoratul. A lucrat la Academia Română unde şi-a perfecţionat studiile şi cunoştinţele de paleografie română (chirilică), greacă şi slavonă.
Din 1978, împreună cu mama sa, Maria Marinescu Himu, şi cu sora sa s-au stabilit în Grecia şi este profesor la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări a Greciei.
A urcat Muntele Athos de peste o sută de ori, ocazie cu care singurul cercetător româno-elen cu acces în Muntele Athos a pus în valoare informaţiile adunate cu migală din aproximativ 30.000 de documente româneşti şi a subliniat că cele două popoare ortodoxe prin Bizanţ au o istorie comună care ne leagă.
Arhiepiscopul locului l-a numit pe cercetătorul Florin Marinescu „călugărul mirean de la Athos”.
Este autorul a mai multe cărţi apărute, din nefericire pentru noi, în limba greacă. Însă cunoştinţele cercetătorului au fost adeseori împărtăşite şi nouă prin unele conferinţe şi chiar prin intermediul unor interviuri...
Reporter: Domnule Florin Marinescu, care a fost scopul vizitei dumneavoastră la Galaţi?
Florin Marinescu: Scopul vizitei mele a fost unul ştiinţific, m-am bucurat să-l regăsesc pe Înalt Prea Sfinţitul Casian, să mă întâlnesc cu prieteni mireni şi clerici, cu istoricii Muzeului de Istorie din Galaţi, într-un scop înalt.
Acela de a împărtăşi din cunoştinţele legate de rezultatele cercetărilor mele la Muntele Athos celor dornici să afle mai multe despre trecutul nostru istoric, cunoscut fiind că arhivele celor 20 de mănăstiri athonite conţin câteva zeci de mii de documente româneşti.
Personal, mi-au trecut prin mână câteva zeci de mii de documente, între 25.000 şi 30.000, care dau mărturie despre credinţa domnilor şi voievozilor români despre rădăcinile noastre ortodoxe, împărăteşti, de urmaşi ai marelui Imperiu Bizantin.
La toate întâlnirile, inclusiv aceasta, am dat eu din cunoştinţele mele, dar am şi primit de la cei de aici. Mi-a fost de mare folos întâlnirea cu studenţii, preoţii, dar şi cea cu istoricii din Galaţi.
E important atunci când primeşti câte un CD cu ultimele informaţii de la cercetătorii de aici sau câte o fotocopie. Beneficiile sunt de ambele părţi.
Reporter: Ştiu că aţi ajuns şi la Pechea, pe urmele familiei Moruzi, familie legată de această localitate, de istoria noastră...
Florin Marinescu: Da, am reluat una din preocupările mele mai vechi, cea referitoare la istoria familiei Moruzi, care a avut multe legături cu Galaţii şi despre care am scris o carte în limba franceză, acum lucrând la ediţia în limba greacă.
Cu această familie m-am întâlnit, un fel de-a spune, cu două decenii în urmă, investigând arhiva personală a familiei Zaimis.
Atunci am cercetat peste o mie de documente ce privesc familia Moruzi, una dintre familiile de origine greacă ce a dat vieţii politice, militare şi culturale româneşti câteva personalităţi de seamă, între care şi doi domni în secolul al XVIII-lea, e vorba de Constantin şi Alexandru Moruzi.
Apariţia acestei monografii a marii familii elene care a trăit şi în Ţările Române este rezultatul muncii unui colectiv de autori în coordonarea mea.
E vorba de Ana Tambaki şi Georgeta Filitti, volumul apărut beneficiind şi de colaborarea noastră cu Institutul „Nicolae Iorga” din Bucureşti.
Reporter: Pentru buna documentare a acestei a doua ediţii, aţi ajuns până la vechea biserică din Pechea?
Florin Marinescu: Da, pentru că această familie de domnitori a avut multe legături cu localitatea gălăţeană Pechea. În această localitate sunt şi astăzi urme vizibile.
O parte din această familie s-a statornicit la Pechea prin anii 1840-1844, unde a avut o moşie. Chiar unul dintre membrii familiei - Dimitrie Moruzi - realizase şi un parc dendrologic, cu fel de fel de flori din toate colţurile lumii.
Unii dintre membrii acestei familii sunt înmormântaţi în cripta din naosul Bisericii vechi din Pechea, locaş ce la ora actuală este în curs de renovare.
Pechea are cu ce se mândri, cu o familie de renume, cu rădăcini greceşti, domneşti, care a lăsat o parte din istoria ei şi aici şi care se împleteşte cu istoria locului, a Dunării de Jos şi nu numai.
Reporter: Aţi mai avut o întâlnire importantă la Galaţi, anume cea cu domnul primar Dumitru Nicolae. Care a fost scopul?
Florin Marinescu: A fost o vizită de punere în temă, de informare, aş zice. Am venit cu o propunere, verbală deocamdată, a unei primării a unui cartier al Atenei, capitala Greciei, primărie care se cheamă după numele municipiului dumneavoastră, Primăria Galatzi...
Sunt indicii că iniţiatorul acestui cartier atenian, despre care informaţiile vin de pe la 1821, a fost un grec care a avut legături cu oraşul Galaţi.
E vorba de un anume Vasile Caravia, fost şef al poliţiei greceşti din Galaţi, în vremea mişcării revoluţionare Eteria. De fapt, acest moment - 1821 - are mare importanţă pentru istoria relaţiilor româno-elene... (va urma)
Foto: Arhiva ADJ
