Inedit. "Marele premiu", jucat în curtea interioară a Teatrului Dramatic "Fani Tardini", sub plasa de camuflaj dăruită de tanchiștii gălățeni, rămâne nu numai un spectacol de simțit și de studiat, de văzut și de revăzut, dar și o ofertă neobișnuită: (aparent) aceeași piesă (într-adevăr, regizorul a folosit exact același text de Mimi Brănescu), dar… în trei distribuții total diferite, precum să zicem… diferit este soarele față de lună, însă ambele de admirat fie de iubitorii nopții, fie ai miezului de zi - dacă îmi permiteți comparația. Regia - ca și ideea neașteptată - îi aparține meticulosului artizan al scenei Radu Nichifor, re/cunoscut pentru talentul de a da importanță amănuntului emoționant. "Sunt momente în care nu știi dacă ceea ce ți se întâmplă e binecuvântare sau blestem. Dacă omul de lângă tine e înger sau demon. Dacă tu însuți ești învingător sau învins" - scriau, eliptic și incitant, producătorii spectacolului gălățean, în care Cocoțatul este jumătatea diavolească a conștiinței, iar Necocoțatul își urmează plictisit și cuminte viața banală.
Textul, la prima vedere absurd, dar și suprarealist, e punctat și cu o filosofie mai profundă, discret vizibilă - de pildă, uneori este evocat… "Întâiul", poate Dumnezeu, poate Mefisto, cert însă o putere care este deasupra, însă care… nu te vede și pe care nu o vezi, dar e Acolo. Astfel încât singurul rămas de gardă nu pare să-ți fie Cel de Sus și nici îngerul tău păzitor, ci tocmai drăcușorul din tine, care, precum în cazul sinucigașului din piesă, a dat fuguța înaintea ta pe Lumea cealaltă, încercând să-ți semnalizeze să nu-ți iei zilele, oferindu-ți varianta vieții. Însă o viață… plină de accidente urâte. Scriitură cu umor negru, replică strălucitoare, jucat excelent de cele trei echipe, în decorul de artă al plasticianului de bună simțire Daniel Divrician.
Reconfirmă în teatru scenaristul pentru "Las Fierbinți", care se declara de altfel, într-un interviu, chiar nemulțumit să scrie sitcom (nu știu cât de sincer - recunoștea undeva că a mai păcălit un ziarist, inventând o geneză falsă pentru "Gunoierul" său; și când mă gândesc că dramaturgul a vrut chiar să dea la Jurnalism, după liceu…).
Joacă actori iubiți de public: Petronela Buda, incitantă, și Vlad Ajder, siderat, sunt Cocoțata și Necocoțatul. În altă distribuție, fragila Flavia Călin și misteriosul Vlad Volf. Sau, în a treia distribuție, Elena Ghinea, realistă, și Ștefan Forir, dramatic. Practic, pe același text, regizorul reușește performanța de a realiza trei spectacole total diferite, în primul rând datorită distribuției-cocktail, cu trei rânduri de "dubleți" total diferiți, fizic și ca expresie teatrală. O șansă pentru șase actori de a-și diversifica calea!
