Vinerea trecută, Carmen-Cristina Neacșu ne-a prezentat un fragment din capitolul "Copilăria Violetei", al romanului în lucru "Defectiv de plural".
Pășind într-o lume în care mâinile unui copil rămân singure, "Mi-am simțit mâinile goale, bălăngănindu-se aiurea, când am înțeles că nu mai am unde să o caut, că nu e, și gata! Apoi, în piept ceva a devenit rece, ca o tablă.", pentru că "Nodul acela cald care se leagă între un om mare și un om mic" nu poate exista fără o mamă, îți asumi responsabilitatea de a rămâne și de a păzi mersul lucrurilor, evident cu riscul de a nu te mai putea desprinde.
Fetița cu "uniformă sintetică care nu era nevoie să fie călcată, cea mai ieftină, pe care o agățasem la bancă în destul de multe locuri, încât să îmi fie și mai rușine cu ea", caută să umple golul lăsat de pierderile repetate prin prezența unei păpuși: "După un timp, când am simțit că nu mai pot să fiu atât de singură, mi-am făcut o păpușă dintr-o cârpă pe care am găsit-o în șifonierul Olgăi. Am căutat ceva care să nu conteze, să nu îi observe lipsa. I-am desenat ochi cu un creion chimic și gura i-am făcut-o zâmbind. Altcuiva nu i-ar fi plăcut, cu siguranță, dar mie, mi se părea perfectă."
Vă recomand să citiți, nu înainte de a vă avertiza că aici, unde se povestesc "o mulțime de lucruri", se intră desculț și cu mâinile curate.
"Atmosfera din roman este exact ca în marile romane rusești. Abordarea subiectului este făcută cu grijă, cu delicatețe. O introspecție a sufletului uman unde întâlnim fragmente de poezie. Aștept cu nerăbdare romanul" (Anca Șerban Gaiu).
"Un text solicitant la nivel emoțional, care transmite foarte multă tristețe. Simțim lipsa mamei, apoi a păpușii Berta, iar decizia învățătoarei de a o duce în altă clasă, chiar și pentru o oră, seamănă tot cu un abandon, cu o altă pierdere, având în vedere că, în viziunea unui copil, învățătoarea este mama de la școală. O avalanșă de sentimente și imagini, în care sunt prinse foarte multe simboluri" (Antoanela-Marta Mardar)
"Un realism care trimite la filmele alb-negru, un realism în nuanțe de gri. Faptul că nu sunt artificii literare, ajută textul să curgă foarte ușor. O văd ca pe o reprezentantă de nădejde a feminismului literar românesc" (Iulian Mardar).
Vineri, 13 noiembrie 2020, la ora 19.00, pe pagina Cenaclul Literar "Noduri și Semne, grup de discuții", va citi, pentru prima dată, Gabriel Hodor, poezie.
