* (despre femeia mea) *
Femeia mea stă singură în casă,
priveşte pe fereastră, către nord;
bărbatul ei s-a dus cu poezia
şi stă cu morţii măsii de acord.
Femeia mea fumează în odaie
tutun rămas de când şi el fuma,
şi stă încet pe canapeaua veche,
şi tot mai crede că-i femeia mea.
Femeia mea se duce pân-la gară
şi-l tot aşteaptă pe bărbatul ei;
răsare şeful gării şi îi spune
că vine azi doar trenul cu femei.
Femeia mea citeşte, plânge, scrie
şi stă cu morţii măsii de acord;
bărbatul ei s-a dus cu poezia…
şi nu mai vine trenul dinspre nord.
