Era 2012 și Loreen încânta cu a sa Euphoria, pe care o fredonam cu un sentiment naiv de libertate garantată - ”Euphoria, / Forever, till the end of time” - culminând cu superba aroganță a ființei umane stăpânite de iluzia omnipotenței - ”Forever and ever together, we sail into infinity. / We're higher, and higher, and higher, we're reaching for divinity.” Apoi a venit un virus și ne-a închis pe toți în case. De la Euphoria la Quarantania, așa cum s-a intitulat momentul poetic de vinerea trecută, mai era un singur pas, iar acesta se numește Romeo Aurelian Ilie.
Quarantania este, firește, despre luptă interioară, rezistență, izolare, izbândă, dar mai ales despre căutarea de sine. Dacă nu ar fi fost atât de folosit, cronica ar fi purtat titlul ”În căutarea eului pierdut”, un eu cât tot universul - ”Liniștea / de la începutul lumii / și liniștea / de la sfârșitul ei / s-au strâns în brațe / ca după o lungă / despărțire” (Liniștea). Intenția poetului de a se găsi pe sine nu este mascată, metaforele fiind ținute în frâu de o mână care, cu aparența că bâjbâie printre cuvinte, s-a dovedit mai sigură decât poetul însuși - ”Oare dacă stau și eu / patruzeci de zile singur / fără mâncare/ voi afla / care îmi este menirea?” (Carantina).
”Dacă la început am avut un conflict cu muzicalitatea versurilor, în partea a doua m-am regăsit. Sentimentul pe care l-a adus în poemele sale a fost unul intim, de parcă le-ar fi scris pentru mine, cititoarea” (Carmen Neacșu).
”Misticul, în cazul acesta, este luat ca un vecin al credinței. Se simte și un șoc cauzat de pandemie, dar în pofida căruia autorul rămâne lucid. Sunt poezii de o austeritate intenționată. Transmite acel șoc cu un fel de umor care prinde foarte bine. Există, în acest grupaj, și o oarecare anticalofilie” (A.G. Secară).
"Scrisul lui Romeo Aurelian Ilie are o anumită intensitate, pendulând cu oarecare transfigurare între biblic și varianta seculară a prezentului, inclusiv al celui pandemic. Majoritatea metaforelor sunt reușite: "condamnate la veșnicul degeaba", "pântecul nimicului", "sunt un om simplu format dintr-un O și un M"… Uneori se pierde în prozaic, ca în poemul Carantina. Per total, evoluția tânărului poet este de urmărit. Stăm cu ochii pe dânsul" (Ion Păcuraru).
Vineri, 19 martie, de la ora 19,00, citeşte Tatiana Nona Ciofu.
