* Interviu cu Prea Sfinţitul Mihail Filimon (FOTO), Episcopul Australiei şi Noii Zeelande *
În numărul de săptămâna trecută, am reţinut câte ceva despre misiunea Prea Sfinţitului Mihail Filimon, Episcopul Australiei şi Noii Zeelande, în slujirea sufletului românesc, într-un spaţiu îndepărtat Bisericii Mamă de Acasă.
Gălăţean prin naştere, Prea Sfinţitul Mihail are un doctorat la Tesalonic - Grecia, câţiva ani a slujit la Mănăstirea „Înălţarea Domnului” din Detroit - Statele Unite ale Americii, iar din 5 martie 2008 slujeşte lui Hristos ca Episcop în Australia şi Noua Zeelandă.
Reporter: La întâlnirea de anul trecut, ne vorbeaţi despre necesitatea cumpărării unor terenuri, a unor locaşuri pentru a fi ridicate locuri de rugăciune pentru românii aflaţi departe de ţară. Ce aţi reuşit să faceţi?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Am reuşit să mai asigurăm o proprietate pentru o parohie nouă în Sydney şi chiar am reuşit să cumpărăm o nouă proprietate pentru creştinii ortodocşi dintr-o suburbie din Melbourne.
E o casă în care a fost amenajată o capelă şi urmează să facem proiectul pentru zidire.
Dorim să ridicăm o Biserică, un Centru pastoral şi o Şcoală duminicală pentru copii.
Reporter: Ce susţinere materială există la nivelul parohiilor, al Episcopiei?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Deocamdată, singura sursă este cea din donaţiile enoriaşilor noştri, români aflaţi departe de ţară.
Nu am reuşit să sensibilizăm autorităţile române, fiindcă România este într-o profundă criză economică, dar sperăm ca pe viitor să atragem ceva fonduri…
Reporter: Ce greutăţi întâmpină un Păstor de suflete care slujeşte într-un spaţiu străin Bisericii în care s-a născut în Duh şi care veghează la creşterea duhovnicească a Dreptmăritorilor?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: În lumea occidentală, modul de pastoraţie este deosebit faţă de România sau faţă de ţările unde Ortodoxia este majoritară.
Cu toate acestea, prin legile care sunt în Australia şi în Noua Zeelandă, există o libertate asigurată a cultelor religioase şi a grupurilor care fac parte din populaţia Australiei şi Noii Zeelande şi atunci putem să ne organizăm.
Totul este foarte uşor din acest punct de vedere şi important este ca membrii comunităţii să se poată dedica şi să se poată organiza în ceea ce şi-au propus, prin proiectele lor cultural-duhovniceşti.
Reporter: Trebuie să ajungem în Australia ca să constatăm că Acasă avem Biserica aproape şi totuşi greu ajungem la rugăciune? Ţările în care slujiţi sunt renumite pentru distanţele dintre localităţi.
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Greutatea în misiunea noastră este cea a distanţelor foarte mari între parohii, între parohii şi locuinţele enoriaşilor noştri.
Preocuparea preotului ortodox român din acest spaţiu este să aibă grijă de coeziunea comunităţii; preotul trebuie să ţină legătura cu credincioşii prin telefon, prin email sau alte mijloace, pentru a-i aduna pe creştini în unitate şi comuniune hristică, pentru a-i ţine în jurul Bisericii.
Reporter: Un Păstor de suflete se roagă neîncetat. Ce gând îndreptaţi către Tatăl Ceresc, gândindu-vă la românii din aceste ţări îndepărtate de pământul natal?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Sigur, ne rugăm tot timpul pentru păstrarea nealterată a credinţei creştin-ortodoxe, pentru păstrarea tradiţiilor, a limbii române, a unităţii românilor, pentru pacea şi liniştea din familiile şi comunităţile româneşti.
Atunci când este unitate, lucrurile merg, se dezvoltă. Dar acest fapt se întâmplă dacă este bunăvoinţă.
Reporter: Cum privesc australienii emigranţii români? Autorităţile australiene cum privesc comunităţile româneşti?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Avem relaţii bune cu autorităţile celor două ţări şi în general, aceste relaţii sunt întreţinute de preoţii din parohiile noastre.
De regulă, reprezentanţii autorităţilor australiene sunt prezenţi la manifestările comunităţilor româneşti.
În unele parohii, la manifestările de suflet ale românilor am întâlnit chiar şi miniştri care au fost alături de comunităţile româneşti, fie din Australia, fie din Noua Zeelendă.
Reporter: Sunteţi Părintele Spiritul al românilor din cele două ţări. Ce îşi doresc cel mai mult fraţii noştri?
Prea Sfinţitului Mihail Filimon: Frumuseţea locului de acasă. Chipul celor dragi... Sunt mai multe generaţii de români care trăiesc în Australia şi Noua Zeelandă.
Cei care au fost pionieri ai emigraţiei în Australia, plecaţi din perioada comunistă care au mers în exil din dorinţa de a avea o viaţă liberă, aceşti oameni au suferit, pentru că au lăsat totul în urmă, neştiind că va veni o zi când se vor putea întoarce Acasă.
Ei sunt ataşaţi de Biserica Mamă şi tot ei sunt cei care au pus bazele primelor parohii cu peste patruzeci de ani în urmă… (va urma)
