Am păşit alături de Fiul lui Dumnezeu prin cetăţile Ţării Sfinte şi am parcurs, spiritual vorbind, momente importante din istoria mântuirii omeneşti.
Revenim în foişorul Cinei celei de Taină, acolo unde în a cinzecea zi de la Paşte, ucenicii Mântuitorului nostru Iisus Hristos au fost martorii unui moment ce avea să revoluţioneze lumea: Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii văzute a lui Hristos.
Vă amintiţi, încă din timpul vieţii pământeşti, Fiul lui Dumnezeu a spus ucenicilor Săi că va pleca, dar că nu-i va lăsa singuri pe ucenici; le-a promis că le va trimite Duhul Mângâietor.
Aceasta o spune în prima Sa cuvântare de rămas bun, în Grădina Ghetsimani (Ioan 14, 26).
Mântuitorul face această promisiune şi în a doua cuvântare de rămas bun… „Vă e de folos ca Eu să plec; căci, dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi. Iar dacă merg (la Tatăl Ceresc), Îl voi trimite la voi” (Ioan 16, 7).
Altădată, Mântuitorul le zice ucenicilor să-L aştepte la Ierusalim, unde se vor întâlni.
Mântuitorul va reveni însă într-o altfel de prezenţă, într-o altfel de stare. Şi atunci, „Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).
Cincizecimea - împlinirea făgăduinţei
Să rememorăm Ziua Pogorârii Duhului Sfânt în lume. Între momentul intrării Mântuitorul în viaţa publică - la Botezul de la Iordan când Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul a fost arătat lumii ca «Lumină» - şi Cincizecime, se înterpun minunile, Patimile, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Între Duminica Învierii şi cea a Pogorârii Duhului Sfânt, trecuseră cincizeci de zile.
Vechiul Ierusalim era zguduit de Răstignirea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.
Poporul care Îl întâmpinaseră pe Mântuitorul cu ramuri de finic şi osanale de Florii, pe străzile Ierusalimului, era uimit de marea taină a Învierii…
În sufletul ucenicilor Domnului mijea taina Învierii şi până şi îndoiala ucenicului Toma fusese risipită. Bucurie, teamă amestecată cu frică, şi uimire…
Cam aceasta era atmosfera în care aşteptau ucenicii împlinirea promisiunii făcută ucenicilor de Mântuitorul.
În Duminica Cincizecimii, numită şi «Sărbătoarea Săptămânilor sau a secerişului», iudeii sărbătoreau primirea Legii de către Moise.
Cei 12 ucenici, împreună cu Maica Domnului, Maria Magdalena şi celelalte Femei Mironosiţe, aşteptau în foişorul Cinei celei de Taină, în Ierusalim, pe Duhul Mângâietor.
Aşteptau, fiindcă aveau certitudinea reîntâlnirii cu Fiul lui Dumnezeu. La Înviere, primiseră veste mare de la Înger:
«Spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi, iată, va merge înaintea voastră…» (Matei 28, 7 ; Marcu 16, 7).
«Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate până când vă veţi îmbrăca cu putere de Sus», ne relatează Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca (24, 49), ucenicul Apostolului Pavel.
Sfântul Ioan Evanghelistul, cel care L-a însoţit în toate împrejurările pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la propovăduire, în momentul pătimirii, al Răstignirii pe Cruce, al Învierii şi Înălţării cu trupul la cer, ne relatează acest eveniment ca participant direct şi ne spune că la Sărbătoarea Cincizecimii, ucenicii erau toţi adunaţi în foişorul Cinei celei de Taină, aşteptând «pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede» (Ioan 14,17, 26;15,26).
Duhul pogoară de „Sus”, de la Tatăl Ceresc „în formă de limbi de foc” şi spală păcalele; înnoieşte omul adamic decăzut...
Pogorârea Duhului este o revelaţie pentru ucenici şi pentru prima comunitate de creştini „ca la o sută douăzeci” (Fapte 1, 12, 15; 2, 1-4); atunci au fost botezaţi cei trei mii de creştini.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, referindu-se la acest moment, ne învaţă că „Duhul Sfânt, a Treia Persoană din Sfânta Treime, nu are chip.
El nu Se arată sub formă de om, ci El este prezentat fie ca foc luminător, încălzitor şi curăţitor, fie ca apă vie care dă viaţă, care face să crească viaţa şi care împlineşte viaţa în starea de comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii.
De ce Duhul Sfânt Se prezintă astfel şi nu are chip de persoană umană cum are Fiul?
Pentru că Duhul Sfânt nu concurează pe Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu devenit Om. El nu concurează pe Fiul şi nici nu-L completează pe Fiul, ci-L confirmă pe Fiul şi-L comunică oamenilor pe Fiul, ca El să locuiască în ei, să devină viaţa lor adevărată, prin împărtăşirea lor cu Hristos în Sfintele Taine ale Bisericii.
Duhul Sfânt este cea mai tainică Persoană a Sfintei Treimi. Duhul Sfânt cercetează adâncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10).
Lucrarea Sfântului Duh este una de interioritate, de intimitate, de modelare a sufletului omenesc”.
La Cincizecime, Duhul Mângâietor S-a pogorât în formă de limbi de foc peste ucenici şi ne-a dat o viaţă nouă, o viaţă pe care am aflat-o în Sfânta Biserică, prin Taina Botezului, pe care preotul o săvârşeşte în numele Sfintei Treimi.
„Duhul Sfânt nu Se arată în faţa persoanei umane, ci locuieşte în interiorul sufletului omului, în inima omului, îl inspiră, fără să-l oblige, ca acesta să gândească şi să trăiască asemenea lui Hristos”, ne lămureşte Prea Fericitul Părinte Daniel.
Duhul Sfânt lucrează tainic în om, respectând libertatea omului de a se întoarce sau nu spre Dumnezeu Tatăl şi de a împlini voia Fiului lui Dumnezeu arătată în Sfânta Sa Evanghelie.
Aşadar, Duhul Sfânt este Duhul libertăţii, după cum ne spune şi Sfântul Apostol Pavel, când zice: „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Corinteni 3, 17).
Spiritual vorbind, devenirea noastră în Biserică începe la Pogorârea Sfântului Duh, iar modelul după care trebuie să trăim este cel al comuniunii Persoanelor Sfintei Treimi - fundamentul vieţii noastre spirituale.
La Cincizecime se sfinţesc frunzele de nuc
Există tradiţia ca la Rusalii, în biserici, în cadrul Sfintei Liturghii, să se sfinţească frunzele de nuc, în alte părţi se sfinţesc frunzele de tei.
La sfârşitul rugăciunii, creştinii primesc frunze de nuc pe care le duc acasă şi leu aşează la icoană.
Ziua Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh, este ziua când Duhul Sfânt se revelează ucenicilor, viitorilor Apostoli, dar şi primei comunităţi de oameni „ca la o sută douăzeci” de oameni şi apoi, botezul celor trei mii de oameni. Important este însă să reţinem că la Cincizecime, ia fiinţă Biserica văzută a lui Hristos.
„Naşterea Bisericii Văzute a lui Hristos la Cincizecime este legată esenţial de pogorârea iniţială a Sfântului Duh, dar şi de pogorârea continuă a Duhului ca ipostas în fiinţele umane”.
„Noi nu vom putea şti Cine este Dumnezeu, dacă nu vom şti ce este Biserica, spunea la sărbătorea trecută, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos”.
„Dacă mintea nu este în biserică, la rugăciune, nu vom putea şti Cine este Dumnezeu, Cel Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh”.
„Sfânta Treime este fundamentul vieţii creştine în Biserica lui Hristos. Biserica nu este doar o zidire materială, ci este adunarea în comuniune a creştinilor, este văzutul şi nevăzutul, toate împărtăşindu-se din lumină Duhului Sfânt…”.
„Cea de-a Treia Persoană a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, este preocuparea Sfinţilor Părinţilor de la Sinodul II Ecumenic, 381, iar cel care definitivează această dogmă este Sfântul Grigorie Teologul”.
„Tot în acel moment Crezul Ortodox este completat cu ultimele cinci articole, prilej cu care este clarificată „de-o-fiinţimea” Duhului cu Fiul şi cu Tatăl”.
„Noi nu trebuie să uităm că „iubirea treimică, unitatea şi raportul relaţional dintre persoanele Prea Sfintei Treimi trebuie să stea la baza întregii vieţi a familiei creştine”, ne recomandă Întâistătătorul BOR.
Şi dacă la Înviere, Duhul copleşeşte Trupul lui Hristos, la Cincizecime, „cei care cred în Hristos simt deplina putere a Duhului iradiind din Hristos”, ne învaţă părintele Dumitru Stăniloae, în Teologia Dogmatică (volumul I).
Duhul e Cel care dă viaţă, e puterea care transcende lumea şi pentru aceasta trebuie să credem...
