Sărbătoarea Sfintei Treimi de astăzi vine imediat după cea a Pogorârii Duhului Sfânt. Când spunem Prea Sfânta Treime avem în vedere o Triadă de Persoane Sfinte şi „de-o-fiinţă”: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Părintele Dumitru Stăniloae ne arată că cele Trei Persoane ale Treimii Sfinte, pe care le numim şi „Ipostase” Divine, nu stau în mod „separat una lângă alta, ci se poartă reciproc”.
Adaosul lui Filioque a adus separaţia în Biserica Primară
Vremurile de pe urmă, secularizarea, aplecarea omului spre cele materiale, toate l-au separat pe om de Dumnezeu şi această separaţie îşi are început în ereziile primelor veacuri, când ereticii, „luptătorii contra Duhului Sfânt”, au născocit că a Treia Persoană a Prea Sfintei Treimi - Duhul Sfânt - nu ar fi „de-o-fiinţă” cu Fiul şi cu Tatăl, cum mărturisim în Simbolul de Credinţă stabilit la primele două Sinoade Ecumenice din 325 de la Niceea şi din 381 de la Constantinopol.
Sinoadele III şi IV stabiliseră ca Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan sau Crezul ortodox - pe care îl punem în evidenţă în acest an - să nu mai suporte nicio modificare.
Cu toate acestea, susţinătorii adaosului lui Filioque, introdus la Conciliul de la Toledo din 589, au alterat dogma Sfintei Treimi, spunând că cea de-a Treia Persoană a Treimii - Duhul Sfânt - purcede de la Tatăl, „dar şi de la Fiul”!
Acest adaos „şi de la Fiul” constituie una dintre diferenţele dogmatice dintre Biserica Romei, de Apus - care l-a inventat şi adoptat - şi Biserica ortodoxă care a păstrat dogmele Sinoadelor Ecumenice.
Sfânta Treime - fundamentul vieţii noastre spirituale
Sfântul care a rămas în Biserica Dreptmăritoare ca „Teologul consacrat al Sfintei Treimi” este Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul.
În al IV-lea veac, Sfântul Grigorie Teologul - pe fondul disputelor cu ereticii, care recunoşteau că Fiul lui Dumnezeu, a Doua Persoană a Treimii, este „de-o-fiinţă” cu Tatăl, dar că Duhul Sfânt - a Treia Persoană a Treimii - este o creatură, nu este „de-o-fiinţă” cu Dumnezeu -Tatăl!
Pe fondul acestor tulburări, la Sinodul II Ecumenic, în 381, Sfântul Grigorie de Nazianz a clarificat definitiv şi normativ, pentru întreaga Biserică Primară, dogma Sfintei Treimi.
Duhul Sfânt nu este o creatură, Duhul Sfânt este din veac şi este “de-o-fiinţă” cu Tatăl şi cu Fiul, celelalte Două Persoane ale Sfintei Treimi. Sfânta Treime este Lumina „substanţială care este unică” şi necreată. Sfânta Treime este în acelaşi timp Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
“În veacul al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) va vorbi despre această Lumină ca despre energiile necreate ale Duhului Sfânt, care luminează tot omul îndumnezeit, începând cu Sfântul Botez şi continuând cu toate celelalte Sfinte Taine săvârşite în Sfânta Biserică Dreptmăritoare”, observa Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
„Sfânta Treime este fundamentul vieţii noastre spirituale şi noi Treimii Celei de-o-fiinţă trebuie să ne închinăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
