Lui Ioan Gh. Tofan îi place foarte mult să povestească, și o face bine, într-un ritm alert, cu fraze echilibrate și dialoguri credibile. Personajele sale din povestirea ”Internii”, trăitoare prin anii de construcție socialistă ai unui Galați în coasta căruia creștea un combinat siderurgic ce avea să fie cel mai mare din sud-estul Europei, au un limbaj adaptat vârstei lor (elevi la o școală profesională), condiției sociale și vremurilor acelora. Caracterizările sunt succinte și detaliate în același timp, conturul personajelor fiind destul de puternic pentru a-i aduce în fața ochilor cititorului, ca într-o scenă dintr-un film.
Atent la detalii, dar nu atât cât să încarce textul până la plictiseală, Ion Gh. Tofan poate fi pictural și teatral în același timp –”Își scoase de pe cap căciula din piele, cu urechi lungi, ca o cască de aviator, pe care o așeză prudent în cuierul pom al profesorilor, parcă ar fi fost de sticlă. Își trecu de câteva ori mâna prin părul stufos, dat peste cap, așezându-se apoi la catedră, cu un picior atârnat și altul atingând postamentul pe care era așezată catedra. (...) Rupse tăcerea repezit, după cum îi era firea - Lipsește cineva astăzi?”
”O poveste plină de farmec și de atmosferă. Apreciez limbajul viu, autentic. Simțul umorului este unul sănătos, care chiar te face să râzi în hohote. Textul e cursiv, bine scris, cu un ritm foarte bun. M-a transportat în perioada aceea de dezvoltare economică. Felicitări!” (Carmen Neacșu).
”O povestire marca Ion Gh. Tofan. Îi recunosc scrisul dintr-o mie. Fiecare personaj este foarte bine descris. Te face să îl vezi și să reacționezi odată cu el. Dialogul este, de asemenea, foarte bine ținut sub control” (Iosif Roca).
”Atât atmosfera cât și personajele sunt creionate fără cusur. Îmi place și optimismul care răzbate din aceste pagini. Viața, așa cum e prezentată ea, cu bune, cu rele, pare a fi fost mai frumoasă, mai umană și mai relaxată în vremurile acelea” (Anca Șerban Gaiu).
”Umorul lui Ioan Gh. Tofan se explică și prin faptul că își alege anume acele întâmplări care sunt încărcate de umor. Sunt bine venite și incursiunile în prezent, când spune, pe scurt, ce s-a ales din tinerii care îi populează povestirea. Se vede că scrie cu plăcere, cu o savoare interioară. O contribuție importantă la umorul din povestirile lui Ioan Gh. Tofan o are și abundența de expresii neaoșe, pline de oralitate. Uneori, dintr-un simț al datoriei față de descrierea în detaliu, încarcă textul. Dar, acolo unde se întâmplă așa ceva, vin să salveze situația personajele cu umorul lor autentic” (Ion Avram).
Vinerea viitoare vom reda un fragment mai amplu din povestirea ”Internii”.
