Cu o perseverenţă lăudabilă, Anca Şerban Gaiu îşi netezeşte calea întru ale scrisului acordându-şi, de fiecare dată, vocea poetică la înălţimea unei personalităţi literare proprii. În grupajul de poeme prezentat, intitulat “Dacă zăpada ar fi avut degete ce îmbrăţişare”, au fost uşor remarcate apetitul autoarei pentru metaforă, pendularea constantă între real şi fantastic, precum şi unele expresii de-a dreptul memorabile.
“Îmi plac poemele pentru că le inţeleg, sunt prietenoase cu cititorul, curg frumos, sunt echilibrate. Imaginile sunt clare şi metafora este puternică. Unele imagini gingaşe alternează cu altele dure, reale. Cred că Anca s-a împlinit ca poet.” (Iulian Mardar)
“Un titlu impresionant. A simţi este verbul ce se poate atribui grupajului. Poeme senzoriale; ascultându-le, îţi deschid o lume a fantasticului. Fiecare imagine este întreagă. Mi se pare nedrept că Anca nu îşi are locul în nişte cărţi.” (Carmen Neacşu)
“Am remarcat hotărârea în a citi şi a scrie.” (Iosif Roca)
“Are ceva de spiriduş, de basm; are candoare, dar şi duritate, un fel de dezvrăjire a spiriduşului. Cum am mai spus, poezia este arta de a spune ce nu poţi spune. Unele chestii, relativ facile, alternează cu altele subtile, încărcate.” (a.g. secară)
“Anca ţese din cuvinte o scoarţă pe care apoi o aşază ca pe o icoană în casa ce deja miroase a busuioc şi a pâine... ţese din cuvinte o ie din borangic şi o aşază uşor peste pământ, copaci, păsări şi apoi peste noi, ca să nu uităm niciodată că limba română este patria noastră.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)
“Poemele sunt scrise cu gingăşie. Am senzaţia că are două părţi: o parte suavă, gingaşă şi alta – demolatoare, dură. Textele sunt pline de imagini – cinematografice, parcă - transfigurate în poezie. Cel închinat Limbii Române mi s-a părut foarte reuşit.” (Gabriel Gherbăluţă)
Poemele, ca întreaga seară, de altfel, au fost dedicate memoriei prozatorului Dimitrie Lupu - coleg de N&S, prieten şi unul dintre mentorii de cursa lungă ai cenaclului - care a plecat dintre noi de curând.
“(…) E greu să redau dintr-odată, într-o unică imagine, personalitatea omului și scriitorului Dimitrie Lupu. (…) Spiritul lui nu a murit. Dialogul nostru nu s-a încheiat. Ne vom întâlni și de acum încolo. Îi vom reciti cărțile, ne vom surprinde gândindu-ne la el, și îl vom regăsi prezent, poate mai prezent ca niciodată, amintindu-ne ceea ce noi riscăm să uităm.” (Cristina Dobreanu Nedu)
N.R. Vineri, 17 decembrie, ora 19,00, la Paris Café, va citi Iosif Roca.
