* (elegie pe prispă) *
pe sârmă o pasăre albă
în mijlocul nopţii se uită spre zare
pe prispă în mijlocul nopţii
mă uit la pasărea tăcătoare
şi adorm şi o visez cu penele negre
ca rochia iubitei mele
când ne-am întâlnit ultima dată
şi am stat de veghe
să viseze frumos şi să înţeleagă
de ce nu mai pot fi vânător
şi cum se face că mi-i silă de mine
şi trebuie să mor
că trebuie să zboare după cântec
după inima ei să priceapă
că mă trezesc şi nu văd pe sârmă
nici o pasăre albă
