Cronica volumului "Figurina de ceară" de Maria Vasilescu (Editura Art Creativ, 2021)
*
Maria Vasilescu (născută în 1975, la Câmpulung Muscel) este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București. A publicat poezie în diverse reviste literare, online și print: Monitorul de poezie, Extemporal liric, Parnas XXI, e-Creator, Urmuz, Însemne culturale, și este prezentă în antologiile: Poemia (Editura Art Creativ, 2015), 7 Esențial (Editura Art Creativ, 2021), Bazar de corali (Editura Art Creativ, 2021), Semne ale fratelui timp (Editura Art Creativ, 2021). În același an, 2021, îi apare și volumul de debut, Figurina de ceară, tot la editura Art Creativ.
Despre poezia Mariei Vasilescu s-ar putea spune, în primul rând, că emană de la primele versuri citite o sinceritate debordantă, trecută însă prin filtrul unui simț poetic, cel mai probabil înnăscut, astfel încât aceasta ajunge la cititor într-o stare mai apropiată de cea a esenței, drept pentru care riscul de a cădea în patetism sau exhibiționism este redus la zero. Deși avem de-a face cu o poezie 100% confesivă, nu întotdeauna relatarea se face la persoana I, singular, poate tocmai pentru a evita o posibilă exacerbare a sinelui. Cu toate acestea, prezența eului poetic se face simțită indiferent de subtilitățile gramaticale: „Au fost odată niște oameni/ doi - // o femeie neînzorzonată/ și un bărbat cu vorbe - // și într-o seară a venit vara/ apoi un tren roșu/ până s-a făcut toamnă/ să se vrea - // femeia și-a astupat urechile/ ca să-l audă/ bărbatul a închis ochii/ ca s-o vadă/ până la sfârșit - // și s-a făcut seară/ și s-a făcut dimineață/ și n-a mai fost nicio zi”.
Un alt „artificiu” poetic menit să estompeze o afirmare prea directă a emoțiilor și a sentimentelor și să evite lovirea în plex a cititorului îl reprezintă folosirea unor sintagme pigmentate cu „abstracțiuni” sau, mai bine spus, a unor cuvinte ce, scoase din context, devin neutre, ceea ce face ca și puse în contextul poeziei să dea iluzia unor trăiri impersonale: „Tăcerea ta/ ca o ghilotină/ însetată/ de piața publică -// tăcerea ta/ un balcon stricat/ de pe care se poate sări/ doar înăuntru - //tăcerea ta ca o rană de adevăr/ fiindcă doar el nu se spune - // își înfige necuvintele/ în mine// și mă lecuiește”; „Sunt de la început/ doar o femeie - // pe pământul gol/ cu genunchii la gură/ cu fața în palme// duc pe umeri un univers/ înăuntru altul - // mâine/ o secundă cu aripi/ va flutura noaptea/ și iubirea va umbla singură// fiindcă am vrut/ singurul măr roșu/ din singurul copac viu”.
Firește nu trebuie trecută sub tăcere nici predilecția poetei pentru folosirea metaforelor, de la cele mai simple la cele mai complexe, de la cele izvorâte din realitățile cotidiene până la cele născute din marile mituri ale umanității, ceea ce dă inclusiv o dimensiune intelectualistă poeziilor sale: „Noiembrie e doar un perete gol/ de așteptare/ o gară - // trenul poate veni la final/ în palmele mele sărate/ până în palmele tale/ albite și ele// noiembrie e doar un măscărici/ cocoșat disprețuitor/ răsturnat într-un râs schiop/ prin resturile verii - / ne zâmbește perfid/ în singurul ceas/ care oricum nu contează - / are albastrul pătat/ de plânsul literelor noastre// nelaolaltă”; „S-a făcut noapte în ochii tăi/ și s-au prelins orele vechi - // s-a uscat și sângele cu care-mi scriai/ câte-un zbor nou/ pe aripile păsării Phoenix - // ți-am tulburat somnul/ știu/ dar tu mi-ai dislocat nopțile - // timpul ne scrie deja/ cu litere aldine”.
Așadar, Maria Vasilescu scrie, la ceasul debutului său, o poezie sinceră, pornită din suflet, dar trecută prin furcile caudine ale minții, o poezie în aparență simplă, datorită formulării minimaliste, dar în esență destul de complexă, prin prisma metaforelor folosite, o poezie destinată, poate involuntar, tuturor categoriilor de cititori de poezie. Volumul său de debut, Figurina de ceară, confirmă faptul că avem de a face cu o poetă ce deține deja o parte din armele necesare pentru a înainta în cetatea poeziei, o poetă ce se înscrie astfel pe lista celor ce ar trebui urmărite și pe viitor.
