* (publicitate) *
Timpul meu, bătrânul meu timp –
schiţă fragilă înainte de naştere –
se trezeşte dis-de-dimineaţă
şi se apucă de paştere
pe pajiştea dintre Infern şi Paradis,
cu lăcomie şi râvnă se apucă,
suportă frumos Divina Tragedia
dintre blasfemie şi rugă.
Timpul meu fluieră a bucurie
când trece aerul prin tăcerea lui;
din tăcerea lui se vor ciopli fluiere
pentru sufletul vostru şi al nimănui,
pentru cei care vor să înveţe
Divina Comedia dintre Nimic şi Tot…
Veniţi şi luaţi tăcere acum,
cât mai este o leacă de Nord!
