Pe scena Teatrului Dramatic "Fani Tardini", direct de la serviciu! Aveau treabă până peste cap la birou, termene strânse de predare a unor lucrări, însă pe scenă nu s-a văzut deloc oboseală sau îndoială în joc. Au jucat doamnele Maria Buhociu, Mirela Vasile, Carmen Ghelase, Alina Monga. Amănunte aveam să aflu chiar de la regizorul spectacolului, Eugen Făt, care caută unicitate în formă, temă sau metaforă în fiecare dintre montările sale, de obicei delicate. Acum, pe comedie.
Paradoxal, o a cincea doamnă voluntară a venit cu ideea acestui spectacol, însă a fost nevoită să se retragă din grup, celelalte preluând iniţiativa şi ducând-o până la finiş. Acum, au jucat cu bucurie, dar au şi cântat, fără falset şi cu voci faine. Textul scris de Carmen Ghelase a trecut prin vreo 15 mâini şi a fost lucrat vreme de câteva luni, regizorul preferând să nu intervină în creaţie, ci doar să ajute cu îmbunătăţiri. A ieşit un spectacol cu buget extrem de mic (un spectacol la un teatru profesionist costă milioane de lei), cu haine aduse de acasă de actriţe. Un spectacol la care regizorul se gândea demult.
În timpul jocului, nu îţi dădeai seama că nu au trecut printr-o facultate de teatru sau că nu au jucat într-o trupă profesionistă! Actriţele entuziaste sunt oameni obişnuiţi, cu cariere serioase - lucrează de fapt în sectorul farmaceutic, la Gaze, la Primărie şi în domeniul produselor cosmetice. Pe scenă, una dintre actriţe a interpretat o profesoară cu accent basarabean, o alta graseia, pentru efect comic şi sublinierea caracterului infatuat al personajului care, alături de o altă prietenă, o roagă pe a patra să afle ce amantă şi-a luat cutare prof "de la Cuza". Malentendu, cea de-a patra, care este chiar amanta cu pricina, crede, din confuzie, că prietenele au descoperit-o. "S-a lucrat milităreşte, uneori am fost chiar dur, au muncit foarte-foarte mult", mi-a mărturisit regizorul gălăţean.
