Unul din locurile de pelerinaj din Ierusalim este Muntele Sion (Ţion, în evreieşte), loc cu rădăcini în istoria vechiului şi noului Ierusalim.
Muntele Sionului este situat în partea veche a Ierusalimului şi este un loc cu rezonanţă istorică, fiindcă Sionul a fost identificat mai întâi cu „Cetatea lui David”, strămoşul după trup al Mântuitorului.
Sionul este menţionat şi în Vechiul Testament drept „Muntele cel Sfânt al Lui” (Psalmul 2, 6). Acelaşi nume a primit şi Muntele Iudeii, unde se află colina de vest a Ierusalimului.
Tot Sion este şi Muntele Hermon (Deuteronom 4,48). Într-o veche tradiţie evreiască, prin denumirea de Sion reţinem că era identificată colina de vest a Ierusalimului, pentru ca mai târziu să fie desemnat chiar Ierusalimul (Psalm 52, 2).
Muntele Sionului a devenit parte a Ierusalimului în vremea expansiunii lui Iezechia, care a trăit în veacul al VIII-lea. Într-o veche tradiţie evreiască, cu această denumire este amintit Regatul Iudaic, Regatul lui Iuda.
Este vorba de un alt Iuda, fiu al lui Iacov şi al Liei (Matei 1, 2-3, Luca 3, 33): acest întemeietor al Iudeii nu este acelaşi cu Iuda Iscarioteanul - cel care L-a vândut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe treizeci de arginţi.
Pentru pelerinul care ajunge în Ţara Sfântă, e bine să ştie că în Muntele Sionului se află Foişorul Cinei celei de Taină şi că aici Mântuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Sfânta Euharistie. Împlinind făgăduinţele făcute poporului iudeu, Dumnezeu Tatăl - după urcarea la Cer cu Trupul a Fiului lui Dumnezeu - la Cincizecime, trimite în lume Duhul Sfânt. Moment când ia fiinţă - în chip văzut - Biserica lui Hristos.
Sensul duhovnicesc
Prin Sion este denumit nu numai Ierusalimul pământesc, ci şi cel ceresc. Sionul desemnează, în sens spiritual, Biserica lui Hristos - ”Fiica Sionului”. Aceasta este o altă denumire poetică a Ierusalimului şi cu acest nume definesc Biserica lui Hristos Sfinţii Chiril al Alexandriei şi Efrem Sirul, dar şi alţi Sfinţi Părinţi.
În Noul Testament, despre acest loc plin de sfinţenie din Ierusalimul pământesc ne amintesc Sfinţii Evanghelişti şi Apostoli Luca, Ioan (12, 15) şi Matei (21, 5). „Spuneţi Fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi şezând pe asină, adică pe mânz, fiul celei de sub jug”, ne reamintesc cei trei evanghelişti profeţiile lui Zaharia (9,9) şi Isaia (62,11) care prevesteau Intrarea în Ierusalim a Fiului lui Dumnezeu. În primul veac creştin, cunoscând profeţiile Vechiului Testament, Sfinţii Apostoli Pavel şi Petru vorbesc despre „Piatra de poticnire din Sion”; piatra este Hristos, iar Sionul este Biserica.
„Cetatea lui David” - inima Ierusalimului
În perioada Noului Testament, Muntele Sionului făcea parte din Cetatea Păcii - Ierusalimul, fiind înconjurat de zidul vechiului oraş. În cel de-al XVI-lea veac, în vremea cuceririi arabe, Suleiman cel Mare pune doi arhitecţi să reconstruiască zidurile Ierusalimului, fapt împlinit; a lăsat însă Muntele Sionului în afara zidurilor cetăţii, fapt ce le-a adus celor doi arhitecţi pedeapsa cu moartea!
Astăzi, în vechea „Cetate a lui David” se află mormântul lui David - pentru noi, „Părintele Scripturii” de la care ne-a rămas Psaltirea. Regele David este însă al şaptelea fiu al lui Iesei (I Paralipomena 2, 15) şi este cel care a creat primul stat unitar şi independent al întregului Israel. Îi urmează pe tron Saul, al doilea rege al Israelului, primul fiind Samuel. Regele David a rămas în conştiinţa majorităţii drept cel care l-a biruit pe uriaşul Goliat.
De mai bine de trei milenii, în vechea Cetate a Sionului odihneşte Regele David. Despre înmormântarea lui David pe colina Sionului face menţiunea întâia dată călătorul Beniamin din Tudela (1172) care a vizitat oraşul.
Situat în apropierea Foişorului Cinei celei de Taină, Mormântul lui David este un punct de oprire şi pentru noi, creştinii. Este un loc unde iudeii îşi desfăşoară activitatea de cult şi unde sunt invocaţi Psalmii lui David. Piatra de mormânt este învelită într-o pânză de purpură, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri din Tora, unul dintre ele salvate din Holocaust.
