Pe căldura asta criminală, o mână de artişti plastici se încumetă să experimenteze stări incendiare, şi la propriu şi la figurat. Ieri i-am găsit pe cei toţi opt membri ai grupării Athanor la lucru, în curtea din spatele Muzeului de Artă Vizuală.
Atmosfera e chiar de ţara lui Alandala. Pe jos împrăştiate tot soiul de „ghiduşii” din fier - arcuri, ţevi, sârme, tije, şufe, capace (nu de canalizare!), sonerii. Ai zice că cineva a descărcat un sac de jucării stricate şi încearcă să creeze altele din piesele împrăştiate pe jos.
Cei opt curajoşi încearcă să le asambleze, urmărindu-şi ideile cu care au pornit la drum. Deşi fiecare are concepţia sa proprie asupra lucrării pe care vrea s-o facă, lucrurile decurg ca într-o mare familie. Cine e în impas capătă zece idei de-odată.
Se caută piese cât mai expresive care să se potrivească cel mai bine ideii de Alandala – numele taberei de creaţie care se desfăşoară acum la muzeu. Mai ales fetele, obişnuite doar cu pânza şi vopselele sau cu fire gingaşe, recunosc că sunt în impas.
Unele n-au pus până acum mâna pe flex sau pe aparatul de sudură. Cu ajutor de la băieţi întâi, apoi îndârjite şi „bărbate” încearcă să se descurce singure. Nenea Ene electricianul e la mare cinste. Se programează toţi la el, ca să le sudeze „ideile”, mai ceva ca la dentist.
Broaşte ţestoase uriaşe şi îngeri vegetali
Chiar la intrare, familia Adrian şi Sorina Vădeanu are deja cu ce să se laude. Schiţa unei uriaşe carapace de ţestoasă deja te face să visezi la momentul în care va fi gata lucrarea şi o grămadă de pitici stau roată în jurul ei încercând să descopere din ce au fost făcute picioarele.
„M-am gândit la ce lucrări le-ar plăcea copiilor mei să descopere prin Grădina Botanică. Nu strică ceva feng-shui, mai ales că ţestoasa e un simbol, în unele legende apare sprijinind globul pământesc pe carapace”, ne lămureşte Adrian Vădeanu.
Soţia sa, Sorina, lucrează la nişte împletituri din sârmă, ei îi place să se joace cu firele, fiind artist plastic textilist. Deşi metalul nu are maleabilitatea unui fir, e hotărâtă să nu cedeze, se luptă cu el. Ce lucrează pare desprins din „Avatar”: nişte plante uriaşe, care ba par să aibă mâini care te agaţă, ba au aripi – îngeri vegetali.
De la macro la micro şi invers
Mihaela Lefterache e fericită că a învăţat să taie cu flexul şi că încă rezistă să lucreze, deşi la şase punct a fost în curtea muzeului.
„Stăm la coadă la nenea Ene, care ne ajută să sudăm. Pe mine m-a programat la ora şase, la şase am venit. Vreau să fac un microscop care are ca obiect de analiză globul pământesc. Un microscop care în loc să mărească sub lupă, micşorează. Valorile sunt un pic răsturnate, exact ca-n Alandala. Macrocosmosul devine microcosmos. Şi invers. Microscopul capătă dimensiuni foarte mari, semn că ar trebui să privim altfel lumea înconjurătoare”, îmi explică Mihaela, aproape rugând în genunchi fierul să se îndoaie cum vrea ea şi nu cum vrea el .
Atenţie la lumea subacvatică
Cea care suportă cel mai mult de pe urma poluării este apa şi lumea subacvatică. Nu întâmplător trei dintre membrii lumii Alandala au ales să ilustreze lumea subacvatică.
Daniela Cristofor vrea să facă un panou cu peşti şi căluţi de mare: „Nu ştiu ce va ieşi în final, sunt bulversată pentru că n-am mai lucrat tridimensional până acum, dar nu mă dau bătută”.
Tot la acvariu şi la transparenţe de ape s-a gândit şi Gabriela Moisi Alexandrescu, care a lucrat cu spor: „Vor fi două acvarii goale cu meduze sau corali sufocaţi de vid. A fost greu să încep, dar m-au ajutat colegii, chiar suntem o familie. Suntem toţi tineri şi la început de drum, iar lipsa diferenţelor de statut ne face bine”.
Mihaela Brumar vrea o meduză uriaşă de doi metri care să semene şi cu o umbrelă. „Protejăm apa, pentru că e cea care ne protejează de fapt.”
Strigătul, Astroboy, Mickie Mouse şi Shtrumph-ul
Tudor Şerban îmi spune din start că e pasionat/obsedat de benzile desenate pe care lumea de azi le neglijează şi le uită, el preferând să pledeze pentru o ecologizare a sufletului şi a artei animaţiei. Chiar se străduieşte să facă şi o lucrare de doctorat pe tema „Social şi estetic în benzile desenate”.
Ţi-ar vorbi o noapte întreagă despre personajele şi autorii acestora. Are o foame nebună pentru acest tip de artă, aşa că va executa trei lucrări în cadrul acestei tabere de creaţie, trei personaje etalon Astroboy, Mickie Mouse şi Shtrumph-ul.
Iniţiatorul taberei – Eduard Costandache – n-a lucrat mai nimic, ocupat să-i încurajeze şi să-i ajute pe ceilalţi. Ştie însă exact ce vrea să facă: un strigăt al animalelor cărora noi, oamenii le furăm dreptul la viaţă.
De la director la bucătar-şef
Directorul muzeului, Dan Basarab Nanu, gazdă bună, aşa cum e întotdeauna. Bucuros că, pe vremuri de criză, în loc să-şi numere golurile din buget, tinerii artişti plastici au ales să se trezească cu noaptea în cap şi să protesteze într-un mod inteligent împotriva vremurilor alandala, nu ştie ce să mai facă să-i susţină.
Chiar a suferit o reconversie profesională şi şi-a adăugat în CV şi funcţia de bucătar-şef, fiind cel care s-a încumetat pe vremuri caniculare să facă grătar cu mititei, pentru că şi arta, vrei nu vrei, trece prin stomac.
Ceea ce de fapt am vrut să vă anunţ e că în spate la Muzeul de Artă Vizuală puteţi merge şi voi, zilnic, între 6.00-10.00 sau între 18.30-21.00, pentru a-i vedea la lucru. Sunt opt oameni frumoşi şi inimoşi, iar compania lor vă va face sigur plăcere.
