Una dintre colegele mele m-a uimit când mi-a povestit că a văzut cu ochii ei cum în Germania, în regiunea Rühr, celebră pentru bazinul său carbonifer (Vă amintiţi? Am învăţat la geografie) şi pentru puternica industrie, toţi locuitorii au decis să renunţe la acest stil de viaţă care le punea existenţa în pericol şi au transformat locul într-un imens edificiu de cultură şi într-o zonă turistică. Fabricile au fost transformate în muzee imense, înconjurate de parcuri pline de vegetaţie.
Nu a fost deloc uşor, dar fiecare şi-a dorit această schimbare, a fost conştient de necesitatea ei şi de beneficiile care n-au fost imediate. A fost nevoie de schimbarea mentalităţii, de reconversie profesională şi o viaţă complet nouă.
Toate acestea s-au petrecut într-un timp record, în zece ani de zile. Noi ne chinuim de 20 să facem reformă şi am ajuns în cea mai neagră gaură a istoriei.
A fost o scânteie
Cu toate acestea, un uşor vânt al schimbării a început să bată şi la noi, într-o zonă unde oamenii şi-au păstrat sufletul curat şi darul de a se implica activ, atunci când alţii aleg să stea cu mâinile în sân sau nu sunt în stare să facă nimic, dar vor să tragă după ei în mocirlă pe toată lumea.
Acestea sunt motivele pentru care iniţiativa grupului de artişti plastici Athanor de a face o tabăra de creaţie cu caracter ecologic, „Alandala”, este demnă de toată lauda. Ei au avut curajul să înceapă de undeva. Au aruncat scânteia. Important este ca noi să încercăm să o ţinem aprinsă şi nu să o călcăm sub călcâi, s-o stingem.
Ţestoasa norocoasă
„E nevoie de o ecologizare a spiritului şi a minţii, nu numai una pentru mediul înconjurător, pentru că suntem poluaţi din toate direcţiile”, a declarat directorul Muzeului de Artă Vizuală, Dan Basarab Nanu, ieri, la Grădina Botanică, unde au poposit alte două lucrări realizate de familia „Alandala” - „Ţestoasa argintie” şi „Acvatica”.
Mozaicul Danielei Cristofor cu desene „ţesute” din capace şi bucăţi de PET-uri colorate şi-a găsit loc cum nu se poate mai potrivit chiar în sala acvariilor.
Ţestoasa imensă realizată de Adrian Vădeanu pare la prima vedere cine ştie ce farfurie zburătoare căzută în iarbă. După modul în care au reacţionat cei doi copii ai familiei Vădeanu când au văzut-o instalată acolo (s-au cocoţat pe ea, au făcut poze şi s-au ascuns sub carapace), Ţestoasa va constitui pe viitor deliciul micilor vizitatori care o vor înconjura plini de curiozitate.
„E o amuletă de bun augur pentru acest muzeu amplasat pe spaţiul în care mă jucam pe vremea când eram copil”, spune Adrian Vădeanu, privindu-şi mândru opera.
Cum deja şoferii s-au obişnuit cu stilul de trafic marca „Alandala”, iar ieri au stat la rând în spatele camionetei care ducea lucrările, fără să claxoneze şi fără să înjure, alte lucrări vor putea fi transportate în cursul acestei săptămâni spre locurile de amplasare. Vă anunţăm noi când.
