* De aproximativ doi ani, 60 de copii sunt beneficiarii Centrului de zi „Speranţa” * Parteneriat Biserică - Primărie *
La Centrul de zi „Speranţa” din cadrul Aşezământului Filantropic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Galaţi, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, sunt în grijă 60 de copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani.
Acest proiect a venit ca o prelungire a experienţei din amintitul aşezământ aflat în grija Arhiepiscopiei Dunării de Jos, unde de aproximativ zece ani, în regim rezidenţial, 30 de copile sunt în grija Sfinţilor Vasile cel Mare şi a Maicii Parascheva.
Centrul de zi „Speranţa” are program permanent, dar - fiind vacanţă - în prima zi a săptămânii participau la diferite activităţi vreo 20 de copii din cei 60, ne explică părintele director Cristian Podaşcă.
„La «Speranţa» însă, activitatea şi experienţa sunt de dată mai recentă, de aproximativ doi ani. Scopul proiectului „Speranţa” este cel de a ne alătura copiilor care au fost uitaţi de părinţii naturali, plecaţi la muncă în străinătate, a continuat gazda.
Am dat o şansă şi celor care au probleme sociale, dar avem şi câţiva copii cu probleme speciale de sănătate, pe care i-am integrat în acest program pentru a le da şansa de a ieşi şi în alt mediu decât cel de acasă...”. Proiectul „Speranţa” a fiinţat în primul an de activitate, cu fonduri europene, şi s-a încheiat pe 12 decembrie 2009.
De atunci a continuat printr-un parteneriat, ceea ce se va întâmpla încă trei ani, în acest moment (august 2010) fiind primul an de parteneriat între Arhiepiscopia Dunării de Jos - prin Asociaţia „Sfântul Vasile cel Mare” - şi Primăria Galaţi.
Prietenia care ne leagă
Când am ajuns noi, asistaţii desfăşurau activităţi de comunicare nonverbală cu doamnele pedagog - prof. Mariana Popa şi Georgeta Afrăsinie, însă, cei mici, se descurcă bine şi la comunicarea verbală. Ce au învăţat la „Speranţa” micii asistaţi?
„Să fim prietenoşi, ne spune fără să stea pe gânduri Irina, un copil de clasa a VII, la Şcoala nr. 25 din Galaţi. Eu mi-am făcut o prietenă, pe Roxana, dar am şi o maică foarte dragă sufletului meu....”.
„Am învăţat în primul rând rugăciunea, ne-a spus la rândul ei Roxana. Faptul că vin aici şi îmi fac temele, ajutată fiind de doamnele din proiect şi de doamnele voluntare, m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc puţin situaţia şcolară”.
„Trebuie să fim buni şi să învăţăm”, ne spune Vlad (10 ani, elev la Şcoala nr. 25), deşi puţin... anapoda pentru el cu învăţatul şi nu se jenează să ne spună: „Învăţ şi bine şi rău, iar f.b-urile le iau la fotbal!” Marian este pasionat de limba română şi îi place mult poezia.
Darul Elenei
Între micuţii prezenţi la Centrul de zi „Speranţa” se află şi Elena, un copil care se deplasează cu un căruţ, prin grija surorii ei şi a celor apropiaţi, dar a învăţat să-şi cultive alte abilităţi, alte calităţi... „Eu vin aici din grija surorii mele de la începutul vacanţei şi mă bucur că sunt între atâţia copii, ne-a spus zâmbitoare Elena, 10 ani, Şcoala nr. 12. Îmi place mult matematica, fac şah...”.
Cei apropiaţi ne-au spus că Elena mai are un dar, acela de a face - cu ajutorul unei vecine - obiecte artizanale, în special flori. În ianuarie 2011, Elena trebuie să meargă la o intervenţie chirurgicală nutrind speranţa că Dumnezeu o va ajuta să facă primii paşi...
Şi aşa, unii în aşteptarea primilor paşi, alţii în aşteptarea părinţilor care au plecat şi i-au uitat, alţii aşteptând zile mai frumoase în familiile lor, 60 de copii sunt de aproximativ doi ani în grija Sfinţilor lui Dumnezeu şi a comunităţii.
Biserica şi Primăria, prin acest proiect - nu e singurul - dau o şansă unor suflete nevinovate, iar efortul nu se rezumă doar la aceste aspecte, ci şi la asigurarea mesei, a consilierii psihologice, a asigurării ghiozdanului, fiindcă şcoala bate la uşă...
