Un nesfârșit lamento macină structura de rezistență a poemelor în proză prezentate de Stela Iorga, un plânset de care autoarea nu uită nici atunci când își recapătă suflul bărbătesc, înduioșarea de sine încăpățânându-se să-și cânte și ultimele note. Transpunerea metaforică sau minima distanțare de sine sunt însă de-ajuns pentru a așterne pe hârtie texte perfect șlefuite, de o simplitate expresivă, mici sfere de cristal reverberând culorile sumbre ale calvarului interior, dar și lumina blândă a împăcării, sau a visării, când sufletul se dezmiardă asemenea unei șopârle în aerul însorit al toamnei: ”e timpul să murim încet, zic, să ne luăm atent de mâini și să ne aruncăm în ape, ele nu ne vor despărți și vom înota ca doi pești aurii, cu cozile văluri, văluri, prin apele adânci, totul va fi frumos, vom fi acasă la noi, soarele ne va ajunge dincolo de marginile apei în care vom muri fericiți și după aceea vom trăi unul lângă altul până la adânci bătrâneți, când până și oasele noastre se vor împleti și vor cădea unele peste altele, tot împreună, nedespărțite, bătute de curenții marini, ele se vor legăna stânga-dreapta, ușor, până ce însăși Zâna cea mică a mării va veni și va dezlega blestemul care ne ține despărțiți pe pământ, de o viață.’’
Ion Avram: ”Textele sunt dificile, meditative, ca niște flashuri introspective, încărcate de trăire și mesaj. Amarul și înverșunarea poetei, dezolarea singurătății își găsesc un remediu în intimitatea creației, a cuvintelor, a cărților, textele propunându-ne și o ars poetica. Stela Iorga scrie organic, într-un stil inconfundabil, inculcând textelor sale o tonalitate, o frumusețe psalmică.”
Anca Șerban: “Poeziile Stelei Iorga sunt de o mare sensibilitate, scrise parcă cu răsuflarea morții în ceafă. În introspecția poetei, viața se derulează ca dinaintea unei judecăți finale. La final biruie împăcarea cu propria-i viață, unică și străbătută ca un fir roșu de Dumnezeu.”
Iulian Mardar: “Poeta încearcă o mântuire prin poezie. Scrisul autoarei se remarcă prin alăturările inedite de cuvinte, prin forța cinematografică, imaginile cele mai puternice și relevante fiind bine puse în valoare.”
Carmen Neacșu: “Textele Stelei Iorga ne invită la meditație, pornind de la un vers de o crâncenă sinceritate: «ce nu am avut de nu m-a iubit nimeni, niciodată?» Din căutarea unui răspuns se construiește o viață cu frumusețea și bogăția ei, o viață care își află împlinirea în poezie.”
Vineri, 17 februarie, la sediul ziarului ”Viața liberă”, începând cu ora 18,00, va citi poeta Anca Șerban.
