* Nichita Stănescu i-a dat întâlnire lui Amza Pellea * Au fost… punctuali! *
O poveste adevărată, demnă de pana lui Poe, mi-a ridicat părul pe mână, atunci când regizorul Andrei Blaier (FOTO) mi-a depănat-o la Galaţi. O întâmplare de-a dreptul fantastică, legată de moartea lui Nichita Stănescu şi cea a lui Amza Pellea.
Regizorul povesteşte de întâlnirile între prieteni pe care le-a găzduit. „Venea foarte multă lume la mine: Ştefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică, Adrian Pintea… mulţi, foarte mulţi. Şi fete multe, actriţe. Nichita le lua la dans, pe rând. Făcea un dans cu ele, nu ştiu ce le vorbea, habar n-aveam, nici nu mă interesa, după care venea într-o cameră în care îi plăcea lui să stea – am o casă mare la Bucureşti – şi îi dicta lui Dora, nevasta sa, care acum e căsătorită cu un celebru sculptor, cel care a făcut şi un film - «Şobolanii roşii» (Florin Codre). Îi dicta câte o poezie pentru fiecare fată cu care a dansat. El dicta, ea le scria, el semna: «Nichita, azi». Şi erau acolo Leopoldina Bălănuţă, Gina Patrichi, Carmen Galin, Oana Pellea şi multe alte actriţe importante”.
Despre unul dintre acele dansuri, regizorul avea să afle mai târziu un lucru de-a dreptul înfricoşător: „După 2-3 ani, stând de vorbă cu Oana [Pellea] – am lucrat cu ea într-un film foarte important, «Râdeţi ca-n viaţă» – îmi zice: «Vreau să-ţi spun ceva…» Spune măi fetiţă!”
„Mai ţii minte cum am dansat cu Nichita la tine-acasă? Da, ai fost foarte emoţionată atunci. «Dar nu ţi-am spus ce mi-a zis. Uite, îţi spun acum, după trei ani: m-a întrebat: ˝Tu eşti fata lui Amza?˝ Da… ˝Ei, spune-i lui taică-tu că o să ne întâlnim curând!˝». Asta era pe 30 noiembrie [1983], de Sfântul Andrei. Peste vreo 10 zile, la Biserica Sfântul Silvestru, unde era părintele Galeriu, prieten cu noi, era depus Nichita, iar la 50 de metri, în casa în care stătea, era Amza - l-au depus apoi la Teatrul de Comedie…”
Maestrul Blaier trăieşte şi acum emoţia: „ Nichita i-a spus cu 10 zile în urmă Oanei: «Ne vom întâlni curând, spune-i lui taică-tău!» Şi s-au întâlnit pe catafalc! Să nu-ţi vină s-o iei razna?!”
La catafalcul lui Amza Pellea se intra greu, lumea se bulucea, îşi aminteşte cineastul. La înmormântarea lui Nichita „nu erau foarte mulţi, maximum două sute. Era şi un prieten comun, iarăşi un mare poet, Ştefan Augustin Doinaş. Era foarte frig şi mi-a spus: «Îţi mai aminteşti volumul ˝Măreţia frigului˝»?”
Şi Nichita Stănescu, şi Amza Pellea au trecut Dincolo odată, în acelaşi an, 1983, în aceeaşi zi, zi rea: 13…
Foto: A.G. Secară
