Retrospectiva pictorului Mircea Nicolau

Retrospectiva pictorului Mircea Nicolau

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Brăilean prin naştere (9 noiembrie 1932), Mircea Nicolau a activat, între anii 1964-1986, la Galaţi, ca pictor scenograf al celor trei teatre. S-a transferat apoi la „Ţăndărică” din Bucureşti, iar în 1987 a emigrat în Germania, stabilindu-se la Wuppertal, unde trăieşte şi creează şi în prezent. Aici s-a dedicat pe deplin picturii de şevalet.

În 2007, i s-a conferit Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate de către Asociaţia UNIMA. A organizat expoziţii personale în România, Germania, Franţa şi SUA şi a expus în mai multe rânduri la Salonul Independenţilor de la Grand Palais din Paris, precum şi la alte manifestări de profil organizate în Japonia, Luxemburg, Belgia, Spania, Olanda etc. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al B.B.K. (Uniunea Artiştilor Plastici din Germania).

Pendulare între abstract şi figurativ

Mircea Nicolau a revenit în această toamnă în cetatea dunăreană cu o expoziţie retrospectivă (curator, Dan Basarab Nanu), deschisă în sălile de la parter ale Muzeului de Artă Vizuală. Pe simeze sunt expuse 50 de lucrări de pictură realizate în ulei pe pânză, acrilice şi tehnici mixte, care ne dezvăluie un univers artistic inconfundabil.

O pictură de mare sensibilitate şi acurateţe cromatică, fascinantă de la primul impact, în care figurativul convieţuieşte cu abstractul, realul dobândeşte accente suprarealiste, alegoricul îmbracă veşminte lirice, iar problemele existenţiale, cu tensiunile şi neliniştile inerente ale vieţii, iau forma unor echivalenţe plastice vădit simbolice, a căror interpretare solicită din plin urcuşul scripeţilor gândirii.

Oul, masca, scoica, tabla de şah, fluturii, florile, spirala, statuia, cercul, sfera, edificiul sunt motive frecvent întâlnite în compoziţiile pictorului, fiecare închizând conotaţii ce se cer descifrate cu răbdare. Unele sunt folosite cu semnificaţiile deja omologate în istoria civilizaţiei omeneşti, pe altele artistul le investeşte cu înţelesuri şi tâlcuri noi.

Se simte în pictura lui Mircea Nicolau zbuciumul materiei, respiraţia cosmosului, nevoia de echilibru, aspiraţia spre o mare libertate a imaginii şi spre zonele eterate ale spiritului, deschizând porţi de interpretare nebănuită.

În unele lucrări, pictorul se bazează pe forţa expresivă a culorii şi pe capacitatea formelor configurate în spaţiul plastic de a declanşa emoţii şi procese ale gândirii care să-l conducă pe receptor la înţelegerea mesajului.

Pensulaţia este generoasă şi spontană, impresionează largheţea gestului şi eleganţa curbelor, culorile sunt armonizate cu ştiinţă, structurile compoziţionale au un eşafodaj impecabil arhitecturat.

Greu de încadrat într-o formulă stilistică

Activitatea de pictor scenograf desfăşurată de-a lungul anilor şi-a lăsat amprenta şi asupra picturii sale de şevalet, iar aceasta se poate vedea atât în abordarea unor subiecte inspirate din literatura dramatică, cât şi în modul de organizare a spaţiului pictural.

Catalogat ca suprarealist de către critica de artă germană, Mircea Nicolau este greu de încadrat într-o singură formulă stilistică, el şi-a creat o mitologie proprie în pictura sa, se exprimă după cum simte şi îi dictează frământările propriului eu, fiind şi dramatic, tensionat, dar şi senin şi liniştit, preocupat să-şi obiectiveze într-un limbaj personal propriile idei, senzaţii, sentimente şi trăiri sufleteşti.

Expoziţia sa retrospectivă de la Muzeul de Artă Vizuală este confirmarea unui artist de mare talent, original, cu un discurs de substanţă, care mai are încă multe de spus în domeniul artelor plastice de la noi şi de aiurea.

Explicaţie foto: „Fragilitatea lumii” - Mircea Nicolau

Citit 2805 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.