La întrunirea de vinerea trecută, Stela Iorga și-a prezentat volumul de poezie "Umbra", lansat de curând împreună cu Editura "Eikon", la "Paris Café", unde autoarea s-a bucurat de un adevărat succes și de aplauze susținute. Alături de autoare, au fost prezenți la cenaclu Gabriel Gherbăluță, Adi Secară, Carmen Neacșu, Ioan Gh. Tofan, Ecaterina Păun, Adrian Talabă, Tudor Neacșu, Ion Avram. S-au lecturat poeme selectate din volum de către fiecare participant, cu discuții, aprecieri și aplauze, concluzionându-se că Stela Iorga este un poet talentat și, de acum, împlinită ca scriitor. La sfârșit, autoarea a subliniat faptul că împlinirea ei vine, de fiecare dată, la pachet cu o nemulțumire - senzația perpetuă a unei neîmpliniri prinse în spirala propriilor aspirații.
am visat că mai aveam de trăit/ preț de o carte numai/ o deșiram ca pe o rochie croșetată/ și învârteam cuvintele ghem/ îmi era tare frig și frică de ultima mea carte/ în care sigur că se scria ceva și despre mine/ și de moartea mea/ dar îndărătnică înfășuram toate cuvintele ghem/ nemaifiind în stare să mai torc nimic/ am simțit marele nimic/ ca pe o carte pe care tu însuți ți-o scrii/ o torci și apoi o deșiri cuvânt cu ultim cuvânt/ amin. (visul)
În prefața volumului, Cristian Crăciun a prins și surprins - poate, cel mai la obiect - nivelul poetic al cărții și, desigur, al autoarei: "Este o poezie a cuiva care nu se joacă vanitos cu imaginile, forța de impact este dată nu de căutate violențe lexicale, ci de senzația, fizică aproape, de autenticitate. Singurătatea, ultragierea, nevoia disperată de cer (imagine recurentă, inclusiv prin prezența păsărilor) sunt comunicate printr-o concentrare de subtilă artă a decantării și tăcerii. Este una dintre rarele poezii prețioase și prin ceea ce tace, nu numai prin ceea ce spune. Citez în întregime unul dintre poemele crude: să dezbrăcăm o pasăre de piele, să-i întoarcem sufletul pe dos ca o mănușă, să-i luăm ochii din vârful acului, cu care o înțepăm să vedem dacă mai mișcă, să ne distrăm și să râdem pe seama căpșorului ei mic, cu care gândește și cu care din încredere în oameni a venit spre noi, să-i luăm puii din cuib, să-i stârpim oușoarele, terci să le facem, și apoi să o întrebăm: mai ești vie, mai vrei apă, mai crezi în îngeri?. Ecorșeul prin cuvinte are, cum se vede, o rece precizie chirurgicală, dar și o ardere de tot. Iată, la celălalt capăt: Însuși Creatorul mă îndură când încerc să scriu și din cerurile ninse se revarsă peste lume și peste mine deodată, multă, multă milă. Imaginile recurente ale păsării crucificate și ale bonsaiului trimit la universala suferință a frumuseții prin chin și a zborului liber. Ce va fi gândind pasărea despre lacrimile mele în care se vede chipul lui Dumnezeu?
În sfârșit, o altă imagine intensă este cea a umbrei, care dă și titlul. Umbra este Eu pe care călcăm, redus la orizontală ca să înțeleagă măreția luminii. Un citat atribuit poetului Rumi și care se potrivește de minune acestei poezii spune că o rană este locul prin care lumina pătrunde înlăuntrul tău. Despre asta este poezia Stelei Iorga. Umbra este, poate, firul de aur cu care ne țesem viața sfâșiată. Și ,totuși, te întrebi la sfârșitul acestui volum, cu aceeași disperare neagră: cine ne lipește cu aur cioburile vieții noastre sparte cu ciocanul destinului?"
N.A. Vineri, 29 septembrie, membrii cenaclului vor participa la o expoziție picturală a Danielei Lăcrămioara Capotă (ora 17,00) și la un recital de poezie (ora 19,30) care se vor desfășura la Filiala "Paul Păltănea" a Bibliotecii "V.A. Urechia" (Micro 40, lângă Secția de Poliție).
