Alexandrina Miholcă recunoaşte că nu a fost atât de credincioasă toată viaţa. „Pe vremurile comuniste, ca profesor, erai urmărit şi pârât la securitate dacă mergeai la biserică.
Mi-a fost teamă că-mi voi pierde locul de muncă, aşa că m-am complăcut în ideea că socrii mei erau foarte religioşi şi se rugau pentru noi. Când a murit soacra mea şi s-au oprit rugăciunile, parcă nimic nu mi-a mai ieşit cum trebuie.
Am ajuns la concluzia că trebuie să continuu ceea ce făcea ea. Aici e a doua familie a mea. Vin foarte des şi-i sunt recunoscătoare părintelui Mogoş că prin proiectul său ne-a dat şansa să fim în continuare profesori”, povesteşte dăscăliţa.
„Am avut un elev genial”
A fost profesoară la Şcoala Nr. 7 în Galaţi, dar şi la Liceul Nr. 2 din Tulcea, unde i-a fost dirigintă lui Crin Antonescu.
„Am avut un elev genial. Se numea Crin Antonescu. Era nemaipomenit de sensibil şi citit şi avea o minte sclipitoare. Multă vreme m-am gândit că poate aşa credeam pentru că mă ataşasem foarte mult de el, dar am auzit-o şi pe Zoe Petre, căreia i-a fost student, spunând acelaşi lucru despre el.
A fost olimpic naţional la limba şi literatura română, citea şi muncea enorm. Ţin minte că în clasa a IX-a le-am cerut să vină cu o caracterizare de personaj, ca să văd ce nivel au la literatură. Crin a venit cu un caiet de 48 de file plin, o caracterizase în amănunt pe Vitoria Lipan.
Apoi o altă colegă de franceză m-a rugat odată să-i ţin locul, avea amigdalele inflamate şi nu putea vorbi. I-am sugerat să-l scoată pe Crin la tablă să ţină lecţia. Am găsit-o în cancelarie plângând. Mi-a spus că încă nu-i vine să creadă, cum un elev de clasa a IX-a, rupt în coate, se poate numi deja profesor. Crin Antonescu a avut o copilărie nefericită, dar despre asta nu cred că pot vorbi”, mai spune doamna Miholcă.
„Aveam microfoane şi în toaleta liceului”
Înscrierea sa în PNL i s-a părut firească, fostei sale dăscăliţe. „Îi ura pe comunişti. Liceul nostru era monitorizat tot timpul, aveam microfoane şi în toaletă, pentru că un elev de-al nostru fusese prins când voia să fugă din ţară.
Deşi elevii nu ştiau acest lucru, Crin, cu inteligenţa sa ieşită din comun, intuise ceva. Cu toate acestea, la orele de învăţământ socialist tot comenta mereu împotriva regimului. Eram disperată, dacă se nimereau tovarăşii pe fir, ar fi putut fi dat afară din liceu. L-am chemat pe domnul Antonescu la şcoală şi în curte, departe de microfoane, i-am explicat cum stau lucrurile şi l-am rugat să-l potolească”, îşi mai aminteşte Alexandrina Miholcă.
