Cum zideşti o casă de suflete

Cum zideşti o casă  de suflete
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Sunt peste 40 de profesoare şi asistente medicale care au grijă prin voluntariat de cei 30 de copii de la Centrul de Zi de la Biserica „SF. Spiridon” * „Viaţa liberă” vă propune să-i cunoaşteţi pe câţiva dintre aceşti adevăraţi creştini *

Răducu este în clasa a III-a. Cu greu poţi ghici în cerul limpede al ochilor săi drama pe care o trăieşte zilnic. Mama lui nu s-a uitat înapoi când a hotărât să-şi schimbe destinul, să se mute la Bucureşti, unde şi-a întemeiat o altă familie.

A rămas numai cu tatăl său, care face eforturi mari să-l crească, numai că, pentru asta, trebuie să meargă şi la muncă. Şi cine să aibă grijă de copil în acest răstimp? Cine să-l ajute la teme? Poate ar fi ajuns să-şi piardă timpul fără noimă pe stradă, căpătând cine ştie ce obiceiuri de la alţii fără căpătâi.

Chiar dacă mama s-a i-a promis că-l ia două săptămâni la Bucureşti să stea cu ea în vacanţă şi apoi a uitat cu desăvârşire, situaţia lui Răducu este una dintre cele mai bune. La Centrul de Zi pentru Copii de lângă Biserica „Sf. Spiridon” vin prichindei care au în familii probleme mult mai grave. Au taţi alcoolici, care-şi bat soţiile şi copiii, în condiţiile în care numeroşii membri ai familiei ar avea nevoie de cu totul altceva.

„Copiii n-au nicio vină”

Preotul paroh de la Biserica „Sf. Spiridon” este tatăl a doi băieţi. Ştie exact ce le trebuie unor copii ca să aleagă una dintre căile bune. La fel de bine ştie că sunt suflete gata să se piardă pentru că nu au parte de susţinerea necesară în familie. Aşa s-a gândit să înfiinţeze acest centru de zi, unde peste 30 de elevi, de la clasa I până la a VIII-a, primesc zilnic hrană caldă, ajutor la efectuarea temelor, susţinere materială, dar şi spirituală. 

„Mai vin enoriaşii şi-mi spun că părinţii lor fac una sau alta. Eu ştiu. Acesta a fost motivul pentru care, cu ajutorul Primăriei, am făcut anchete sociale şi i-am ales pe cei mai necăjiţi. Copiii n-au nicio vină”, spune preotul Vasile Mogoş, pe scurt, că n-are timp de vorbă, la câte sunt de făcut în parohie. Părinteşte, se apleacă spre Răducu: „Ce calificative ai mai luat la şcoală?” Zâmbeşte mulţumit la puiul de om care se laudă cu trei de „foarte bine”. 

„Fluviul care ne adună pe toţi”

Nu-i place să vorbească prea mult despre lucrurile pe care le face. Spune că nu s-ar fi realizat nimic dacă nu ar fi avut ajutoare de nădejde şi mă invită să stau de vorbă cu profesoarele care au grijă zilnic de copii. În pridvor, cei 15 învăţăcei din clasele primare, stau la masă şi lucrează, cuminţi.

Alexandrina Miholcă este una dintre profesoarele pensionare, care-i ajută la teme. Cu excepţia a doi-trei lucrători plătiţi de Primărie, la centru, totul se face prin voluntariat.

„E meritul părintelui Mogoş. Are un har deosebit. Face foarte multe lucruri, parohia s-a schimbat foarte mult de când o are în grijă. Oamenii ştiu că este primul care pune umărul când vine vorba de ceva şi-i vin în întâmpinare.

Are un nemaipomenit spirit organizatoric şi e întotdeauna cu un pas înainte.  Are o forţă de convingere nemaipomenită, pentru că este un exemplu în ceea ce face. E ca un fluviu care ne adună pe toţi”, spune Alexandrina Miholcă, profesoara care a predat limba şi literatura română în Galaţi şi în Tulcea.

„Ajutorul vine firesc şi repede”

O altă profesoară pensionară de limba română, Ionica Filler, fostă directoare a Colegiului „Al I. Cuza”, întăreşte cele spuse de cealaltă interlocutoare a noastră: „E un extraordinar manager. Unii preoţi am auzit că se plâng că nu primesc ajutorul enoriaşilor. Nu şi aici.

Părintele Mogoş nici nu apucă să insiste pe ceva, că ajutorul vine firesc şi repede. De la oameni simpli, până la arhitecţi, constructori, contabili şi jurişti, toţi vor să facă ceva pentru parohie.”

În curtea centrului de zi, învăţăceii şi-au terminat temele şi sunt în pauză. Se joacă cu o broscuţă ţestoasă pe care au adoptat-o, se dau pe tobogan, zburdă prin iarba verde, sub soarele blând de septembrie. Sunt veseli şi fără griji, un moment de graţie înainte de a pleca acasă, acolo unde îi aşteaptă necazurile.

Citit 906 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.