* Credinţa - cea care ne ridică din neputinţele omeneşti *
De Sărbătoarea „Sfântului Dimitrie cel Nou”, Ocrotitorul Bucureştilor, s-au adunat „pe Colina Bucuriei” din Capitală creştini din toate zările pământului românesc, strămoşesc şi creştinesc.
Anul acesta, alături de Moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, Ocrotitorii Catedralei Patriarhale, a binecuvântat întreaga suflare a Bisericii Ortodoxe Române Însuşi Mântuitorul.
O părticică din Lemnul Sfintei Cruci a fost adusă (la Bucureşti) spre închinare de la Mănăstirea „Panaghia Ikosifinissa” din Eparhia de Drama - Grecia, însoţită fiind de Ierarhul locului, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Pavlos.
Ne-a ajutat Dumnezeu să ajungem şi-n acest an în Dealul Patriarhiei, în ziua Sfântului nostru dunărean - Sfântul Iachint de Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşti (1359-1372).
Încă de la primele ore ale dimineţii, mii de pelerini au format un şir care se prelungea din minut în minut. Spre deosebire de zilele ploioase şi capricioase de dinainte, penultima zi a Sărbătorii „Sfântului Dimitrie cel Nou” a fost mai blândă, încă din dimineaţa zilei de joi, soarele arătându-şi razele care ne-au mângâiat pe parcursul întregii aşteptări până la întâlnirea cu Sfinţii.
Am intrat în rândul creştinilor ce formau din trupurile lor o Catedrală vie pe rostirea Rugăciunii Domneşti - „Tatăl nostru”. Ne-am împărtăşit apoi din rugăciunea Sfintei Liturghii, transmisă pelerinilor pe un ecran imens de Televiziunea „Trinitas” a Patriarhiei Ortodoxe Române.
Momentele au continuat cu vizionarea şi ascultarea lucrărilor Şedinţei solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care anul acesta a marcat importanţa Crezului Ortodox şi a Autocefaliei Româneşti în viaţa noastră.
Întreaga Adunare Sinodală a fost sub patronajul Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel şi în prezenţa Sanctităţii Sale Bartolomeu - Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, care ne-a bucurat cu binecuvântarea. Dintre înalţii oaspeţi nu lipsea delegaţia Bisericii din Grecia, cea care ne-a adus şi în acest an un dar de preţ: o părticică din lemnul Sfintei Cruci.
Bucuria de a fi creştin
Lângă mine, o creştină tânără care purta foarte multe bagaje. Semn că vine de departe, iar intuiţia nu a dat greş… „Am venit din Mureş împreună cu mama mea, ne spune Elena, în vârstă de 43 de ani”.
„După ce plecăm de aici ne îndreptăm spre Mănăstirea Cernica, fiindcă vrem să fim vineri la citirea Sfântului Maslu. Mama e bolnavă şi vreau să se bucure de acest pelerinaj, fiindcă nu-mi permit mereu să plec la distanţă aşa mare cu dânsa”.
„Nu ne-a speriat frigul din zilele trecute, fiindcă ştiu că întotdeauna Dumnezeu îi are în grijă pe cei credincioşi. Am venit să ne închinăm Sfintei Cruci, fiindcă Crucea Mântuitorului e cea care ne scoate din întunericul vieţii, al acestei lumi prea omeneşti, prea pământeşti. Ori Crucea ne cheamă spre cele cereşti...”.
Crucea - punte între cer şi pământ
„Credinţa - cea mai mare bucurie”. Pe Aurora Matei, în vârstă de 40 de ani, am cunoscut-o după ce ne-am închinat la Racla cu Sfintele Odoare, după ce am primit binecuvântarea Sfinţilor şi florile organizatorilor.
„Ce e credinţa pentru mine? E cea mai mare bucurie”, ne-a mărturisit creştina despre care aflăm că e gălăţeancă din apropierea Tecuciului, din localitatea Poiana. „Sunt căsătorită în Bucureşti şi nu puteam trece peste această sărbătoare, fără să vin la Sfântul Dimitrie cel Nou să-l văd şi să ne vadă... Dumnezeu”.
„Am patru copii şi am venit să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul de viaţă pe care ni-l aduce din preaplinul Lui în tot ceasul. Credinţa e totul pentru mine, biruie în cele rele şi ne ridică din orice necaz, mai ales când cădem la pământ”.
„Crucea lui Hristos este martora pătimirilor, Răstignirii şi Învierii lui Hristos. Crucea este centrul universului, este puntea dintre cer şi pământ care ne ridică atunci când ne prăbuşim din pricina necazurilor şi a nevoilor de peste zi…”.
„Calculele” lui... Dumnezeu
„Mi-am dorit să ajung la Bucureşti din tot sufletul, deşi nu se întrevedea nicio şansă, eu fiind profesoară (de matematică) la un liceu din Galaţi”, ne-a spus domnişoara Carmen C., în vârstă de 30 de ani.
„Numai că, anunţându-se grevă, m-am trezit cu noaptea în cap şi am pornit cu primul tren înspre Bucureşti, astfel că la ora 9.30 eram deja în şirul pelerinilor. M-a ajutat Dumnezeu ca în trei ore şi jumătate să sărut lemnul Sfintei Cruci pe care S-a Răstignit Mântuitorul”.
„Pentru noi e greu să mergem în pelerinaj în Ţara Sfântă sau în Grecia, dar e o cinste şi o binecuvântare să vină Sfinţii lui Dumnezeu Acasă la noi, iar noi trebuie să le ieşim în întâmpinare. De fapt, când venim la Biserică, Dumnezeu şi Sfinţii ies ei în preîntâmpinarea noastră, dar pentru acest fapt e nevoie de credinţă”.
„Fără credinţă, rezumându-ne doar la latura raţională, nu ne putem simţi împliniţi. Eu am înţeles că e nevoie de credinţă în vremea facultăţii pe care am făcut-o la Galaţi, perioadă în care am participat la manifestările ASCOR”.
„Credinţa dă roade în viaţa noastră, doar dacă vom înţelege că nu trebuie să fim creştini de suprafaţă. Unii dintre noi suntem creştini doar când ne doare ceva, când avem un necaz sau avem nevoie de ceva material. Şi atunci dăm fuga la Dumnezeu; nu e rău, dar trebuie să înţelegem că Dumnezeu e cel care ne are permanent în pază şi noi trebuie să-L purtăm mereu în inimă...”.
Străzile Bucureştilor - o cărare a Sfinţilor
Mulţi au fost pelerinii care au invadat străzile Capitalei. Români din Ardeal, din Moldova şi Muntenia au transformat străzile Bucureştiului în cărări ale Sfinţilor.
Fiindcă, de îndată ce s-au închinat la Sfântele Odoare, după ce au intrat să se sfinţească în Sfânta Catedrală Patriarhală, „Mama tuturor românilor”, aducând un semn de recunoştinţă celor patru Patriarhi care odihnesc în acest loc, şiruri, şiruri, pelerinii şi-au îndreptat paşii la bisericile şi mănăstirile din jur.
I-am reîntâlnit pe unii la Biserica „Sfântului Spiridon”, cu statut de paraclis patriarhal, unde sunt Moaştele acestui sfânt Făcător de Minuni. Şi unde odihneşte, din anul 1977, Prea Fericitul Patriarh Justinian. Am văzut mulţi creştini din ţară şi la Biserica „Sfânta Ecaterina”, a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, unde odihnesc „Moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur”.
Mare aglomeraţie a fost zilele acestea şi la Biserica „Radu Vodă” din Bucureşti, unde pelerinii sunt binecuvântaţi de Moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul, nefiind uitată nici Mănăstirea smeritului Antim Ivireanul...
Zilele din urmă, ordinea născută din credinţă a domnit în Dealul Patriarhiei, atât în rândul pelerinilor sosiţi din toate părţile României, cât şi în cel al lucrătorilor de la Ordine, Crucea Roşie, Pompieri. Nimic din imaginea aceea a românului revoltat, transmisă de unele televiziuni, nu am întâlnit în Bucureşti.
Şi-au făcut din plin simţită prezenţa, inclusiv în ziua pelerinajului nostru, creştinii din Comitetul de organizare al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care au distribuit hrană pentru suflet, oferind fiecărui pelerin textele „Simbolului de Credinţă” şi al Rugăciunii Domneşti…
Mai spre amiază au dăruit şi hrană pentru trup - pachete de alimente şi ceai cald, daruri bineprimite de pelerinii veniţi de la drum lung, dar şi din Bucureşti.
Îndemn patriarhal: «Creştinul - mărturisitor şi nu confuz în credinţă»
În contextul Şedinţei solemne a Sfântului Sinod din 28 octombrie 2010, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat necesitatea ca fiecare fiu al Bisericii să devină şi adevăraţi mărturisitori ai Crezului Ortodox:
„Este nevoie, pe de o parte, să apărăm credinţa într-o lume care devine din ce în ce mai mult o lume a necredinţei, iar pe de altă parte, cu discernământ să distingem între dreapta credinţă şi credinţele false sau curentele religioase sincretiste”.
„Dreapta credinţă este adesea înlocuită cu o credinţă difuză şi confuză, în care este amestecată credinţa cu superstiţia şi amestecate diferite opinii religioase între ele sub pretextul unei religii universale, acceptate de toată lumea”.
