- Iosif Roca, "Elipsoid", roman, Editura "Rafet", 2023
După cărțile din ciclul monografic sentimental memorialistic al Serafinei, Iosif Roca ne invită în delicatul domeniu al agenților… 007. Mai exact, în lumea activităților, misiunilor serviciilor de inteligență, Iosif Roca pare a se mișca foarte natural, personajul Daniel Vale, care va deveni... Mihai Muntean, având toate șansele să devină un personaj demn de intrat în cărțile de istorie ale genului. Nici universul detectivilor particulari din România nu este lăsat la o parte: așadar, va fi acțiune, dar vor fi și povești de dragoste (im)posibile (sau de lăsat doar în culcușul inimilor) în această cea mai nouă carte a scriitorului, care se anunță prima dintr-o serie binevenită, "specialiștii" genului numărându-se pe degetele de la o mână, poate două!
Nu întâmplător, zilele trecute, scriitorul a primit din partea Editurii Ministerului Afacerilor de Interne un premiu special pentru proză polițistă, la un concurs organizat de aceeași instituție!
Poate paradoxal, "Elipsoid" este și o carte despre esență și aparență, despre Bine și Rău, dinspre "dincoace": un personaj bun prieten îi spune personajului principal, undeva, la Constanța, arătând către turiştii veseli şi fără griji: Ca să se întâmple asta, cineva trebuie să vegheze spre binele lor, nu se poate altfel, pentru că mereu sunt alţii care veghează spre răul lor. Urmează un şir lung de discuţii despre conceptele Binelui şi Răului din perspectivă filozofică, cea religioasă ori naturală - aşa cum simţea fiecare. Amic şi frate. Ultima dată era undeva între Transnistria şi Ucraina într-o misiune extrem de importantă pentru ţară. Gândurile îl poartă într-acolo: "Zona fierbe, stă să explodeze, zâzania provoacă oamenii, minciuna jubilează, televizorul aduce gâlceava până în casele oamenilor derutaţi, bunul este rău şi invers, peste mulţi regi şi împăraţi ai lumii tronează orgoliul şi lăcomia. «Nimic nou sub soare, Ecclesiastul (I, 10), ceea ce este a mai fost», iar azi cuvintele acestea sunt mai actuale ca oricând. Răul pare lucitor pentru nemintoşi şi atrage, iar Binele, ce pare palid, câştigă. Preţul? - sute de mii de vieți pierdute, zeci de milioane de oameni îndureraţi, muncă distrusă, Pământul rănit, dar ce «trebuie» rămâne. Sunt oameni care cunosc «călcâiul» răului şi ştiu cum să-l săgeteze, iar dintre aceştia face parte şi bunul meu prieten."
***
"Tăcut, îngândurat, simte nevoia să facă ceva - trage, la întâmplare, din multele coli, câteva prinse în partea de sus cu un bold şi scrise cu un creion bine ascuţit - sunt gândurile prietenului său - titlul este surprinzător şi incitant: "Trage-ți sufletul!" Scrisul este extrem de îngrijit, corect gramatical și ușor de citit. Închipuindu-l lângă el într-o conversaţie, începe să citească cu vocea scăzută: "Trage-ți sufletul! Gândul îmi şopteşte: «Opreşte-te..., dar nu din mers! Lasă tihna să coboare peste tine - să te învăluie. Fă-te una cu ea şi cu sufletul tău!». Alt gând (sau același): «Să mă fac una cu sufletul meu? Păi... unde e?» Întreb acel gând. Acelaşi gând (sau altul): «Omule - habar n-am unde este sufletul tău - caută-l!»."
***
Aproape în altă ordine de idei, este o carte și despre Natură și… natura sufletului: "Obosit, după trei ore de urcuş, îmi trag sufletul sprijinit de Piatra Cea Mare - masa. Sunt cu «Vântul Cel Domol», cu «Mii de Flori», cu «Taina Muntelui», cu «Glasul Bunului...», cu «Zenitul Soarelui» şi «Vârful Cel cu Dor». Mai sunt cu «Cei de Sus», cu «Cei de Jos» (aici este alt desen - n.a.) şi respiraţia. Dar... unde este «Sufletul Meu?»."
***
Cartea are două părți, iar cea de-a doua începe astfel: "La început, zgomotul avionului îl amorţeşte, însă întâmplările din ultimele săptămâni îi revin, fără voia lui, în gânduri: dacă până acum, totul părea un elipsoid, un spaţiu limitat, în care se mişca omenirea, iată că lucrurile pot fi altfel - cine şi-ar fi închipuit? Se pare că deasupra lucrurilor cunoscute sunt altele, pe care omul, în imaginaţia sa, le-a creat după cum i-a dictat conştiinţa, interesul personal sau de grup… În elipsoid sunt: legi, reguli, principii, subordonări, hotare, politică, religie, economie… şi pare că totul se învârte acolo, pentru toată viaţa pământească…, dar nu este aşa. Există ieşiri, evadări din acest spaţiu matematic închis, asemenea exodului biblic, sunt oameni care au găsit/găsesc breşa elipsoidului social, lasă notoriul pentru esență, unde confruntarea se poartă cu arme mult mai puternice şi cu alte reguli. Sigur - o ipoteză! Merită? Ceva îmi apasă conştiinţa - cred că merită. Deocamdată să termin ce am început. Sunt Daniel pentru toată viaţa, dar acum sunt Mihai şi aşa voi rămâne pentru toată lumea un timp…"
Nu întâmplător, manuscrisul a fost premiat la Festivalul Internațional de Creație literară "Titel Constantinescu", ediția a XVI-a, de la Râmnicu Sărat, un proiect aparținând Editurii "Rafet", a mereu surprinzătorului scriitor Constantin Marafet, premiul onorând și obligând numele unui important scriitor al spațiului cultural românesc și nu numai: Fănuș Neagu!
Desigur, sunt pasaje în care graiul cel dulce al lui Fănuș, un stilist desăvârșit, este experimentat de Iosif Roca, dar punctele tari sunt cele care potențează literatura de gen: urmăriri, lupte corp la corp, suspans, intervenții de ultim moment, șantaje, corupție, politică, dosare dubioase, detalii care țin de tehnică, conspirații, trădări…
Peste toate acestea, parcă plutește o anumită frumusețe, „frumuseţea razelor”, asociate cu cele din imaginea „Divinei Milostiviri” creată de artistul Eugene Kazimierowski după indicaţiile sfintei Faustina Kowalska, razele protejând iubirea fără de care nimic nu ar exista, implicit povestea de dragoste care se naște în urma unor aventuri ce pot aminti și de seriile cu „Misiunea imposibilă”, Jason Bourne ș.a.
Se ghicesc evenimente recente, învăluite în pânza de păianjen a ficțiunii, se fac trimiteri și către evenimente istorice, precum epurările politice de după Al Doilea Război Mondial, cu victime ale canalului Dunăre - Marea Neagră. Printre alte personaje memorabile, tatăl Sarei spune la un moment dat: "- Mă apasă gândurile. Mi-este teamă pentru voi. Miza este mult mai mare decât vânzarea companiei. Romindex este o mică parte din planul lor, dar fără ea nu se poate, iar planul este la cel mai înalt nivel - aceşti oameni, când vor ceva reuşesc, pentru că nimeni nu li se poate opune, sunt acei câţiva bogaţi ai lumii care nu ştiu ce este eşecul. Nu stau în calea lor nici preşedinţii, nici parlamentele ori guvernele, comisiile sau organizațiile internaţionale. Din atâția prieteni am rămas singur, simt o presiune enormă şi uneori îmi vine să cedez, dar mă gândesc la tata... A murit la canal pentru o idee şi a avut dreptate. Astăzi istoria îl elogiază, iar pentru mine, exemplul lui e înscris în conştiinţă - să-l trădez şi să merg aşa în continuare sau să-i cinstesc memoria. (...) Mi-e greu să-ți spun asta pentru că nu ai nicio putere asupra lor, însă nu poţi şti niciodată ce întorsături iau lucrurile. (...) Aşa stau lucrurile acum."
Acum… Iosif Roca este în fața unor noi provocări… literare. Premiile recent dobândite arată că este pe un drum bun.
