Într-o cronică la o expoziție personală a lui Ioniță Benea scriam, cu ceva timp în urmă, că artistul, deși este într-un fel izolat de mișcarea plastică gălățeană, fiind singurul pictor care trăiește în orașul Tg. Bujor, nu a avut inhibiții din acest punct de vedere, nu s-a considerat neluat în seamă, a creat în permanență, a deschis expoziții personale în localitate, la Iași, Bacău, Suceava, Vaslui, Bârlad, Berești, Tecuci, la Centrul Cultural "Trekanten" din Aalborg (Danemarca), în școli și cămine culturale din județele Galați și Vaslui, a trimis lucrări la manifestări colective de profil cu caracter național și internațional din țară, a ilustrat cărți, a colaborat cu ilustrații la reviste etc. A avut și are deci o activitate artistică rodnică, demonstrând că nu atât locul unde trăiești contează, ci modul în care te implici în actul de creație, dorința de a te afirma și a ține pasul cu arta contemporană românească, de a te confrunta cu publicul iubitor de frumos.
Recent, Ioniță Benea și-a publicat la Editura PIM din Iași un impunător album de artă. Intitulat "Eu, dar …" (format 20x25 cm, 192 pagini, tipărit pe hârtie cretată, coperte cartonate), albumul ne oferă o imagine amplă asupra creației sale de pictură și grafică, a felului cum aceasta a fost receptată de cei care au scris despre expozițiile sale personale (critici de artă, scriitori, jurnaliști). Este al doilea album de artă al său, după cel intitulat "Veneția - visare", apărut în 2004, la Editura Pax Aura Mundi.
Albumul este structurat în nouă secțiuni, în funcție de forma de artă abordată, tematica lucrărilor și genul căruia aparțin acestea: „Memoria zidului”, „Actori”, „Catapeteasma”, „Obiceiuri”, „Pești”, „Grafică”, „Locuri”, „Flori” și „Peisaje”. Fiecare secțiune este precedată de texte, unele aparținând artistului, altele extrase din cronicile și articolele apărute în publicații precum „Cronica”, „Alecart”, „Păreri Tutovene”, „Viața liberă”, „Bârladul”, „Dominus”, din cataloagele la expoziții personale („Sacru și Profan”, „Locuri și personaje”, „Arlechin”, „Muralia”, „Veneția”, „Corole”) sau din volumul lui Valentin Ciucă „Un secol de arte frumoase în Moldova”. Sunt texte care evidențiază originalitatea picturii și graficii artistului, bogăția și varietatea tematică, respectul pentru tradiție, dar și căutările pentru stăpânirea și folosirea unui limbaj modern de exprimare.
Referindu-se la lucrările inspirate de frescele din mănăstirile din nordul Moldovei, reunite în ciclul „Muralia”, prof. dr. Teodor Hașegan din Iași subliniază „atingerea de către artist a unei autentice unități stilistice, conturarea unui registru personal de forme și efecte cromatice care valorifică concepția picturii murale religioase”, ca și „buna știință a organizării spațiului compozițional, o adevărată măiestrie a orchestrării valorilor cromatice și tonale”. Criticul de artă Valentin Ciucă remarcă la Ioniță Benea „apetitul pentru culoarea cu substanță expresionistă”, „simbolismul compozițiilor centrate pe ideea spectacolului uman”, felul cum pictorul „dezbate în imaginile sale problema aparenței și esenței, a realului și iluziei, a tragicului și comicului”. Prof. dr. Laurențiu Chiriac afirmă că discursul plastic al pictorului este „extrem de personalizat și că în peisajele sale frământate are ceva din Țuculescu, iar specificul locurilor îl surprinde după o îndelungată sedimentare mentală, după care, pe nerăsuflate, îl așază în pagină”. La rândul său, criticul Eugen Radu Lazăr evidențiază „marea forță expresivă” a picturii lui Ioniță Benea și preocuparea acestuia de a „valorifica la maximum potențele constructive și emoționale ale culorii: pasta consistentă, tușa densă, tente care exaltă, contraste vibrante, toate mânuite cu virtuozitate, cu nerv și dinamism”. Despre lucrările de grafică executate în tuș, apropiate de ilustrația de carte, inspirate de texte ale lui Camus, Villon, Baudelaire, Mallarme, Musset, Mistral, Prevert, Aragon etc., Ioan Răducea de la „Alecart” notează că acestea „rămân amprente ale preocupărilor specifice ale unui temperament neliniștit și febril, cu tendințe fantastice”.
Alte texte apreciative din cuprinsul albumului sunt semnate de Ion Trif Pleșa, Corneliu Stoica, N. Mitulescu, A. Mușat, Alexandra Masgras, Viviana Gheorghian și Ștefania Dumbravă. Din textul final al albumului, o fișă biografică a lui Ioniță Benea, aflăm că acesta a avut până acum peste 40 de expoziții personale și cam tot atâtea participări la expoziții colective cu caracter național și internațional, că a executat grafică de carte pentru 29 de volume apărute la edituri din țară, că a colaborat cu desene la revistele „Școala gălățeană, „Dominus”, Porto-Franco”, „Dunărea de Jos”, Alecart”, Bucovina Literară” ș.a.
Partea cea mai consistentă a volumului o reprezintă cele 300 de reproduceri color și alb-negru după lucrările originale ale artistului, foarte bine imprimate tipografic, care redau cu fidelitate formele și coloristica imaginilor și permit iubitorilor de artă și tuturor celor interesați să cunoască opera lui Ioniță Benea, pictor și grafician harnic, dedicat, care în liniștea atelierului său de la Tg. Bujor face vizibil frumosul prin ceea ce creează cu mijloacele pe care le are la dispoziție. Un album de artă substanțial, carte de referință pentru artist, o apariție editorială reprezentativă pentru cultura de la Dunărea de Jos, un prețios instrument de lucru pentru specialiști, o mare bucurie estetică oferită în preajma Sărbătorilor de Crăciun și a Anului Nou!
